Ai nădejde, căci undeva, într-un departament al Raiului, sunt îngeri-contabili. Toate dăţile când ai trecut câte un bătrân strada, când ai hrănit un câine vagabond, când i-ai strecurat în palmă unui nevoiaş o sumă consistentă de bani, când ai stat la serviciu peste program fără nici un beneficiu, decât acela de a face lucrări de calitate, când ai ajutat un om pierdut, când ai transportat pe cineva cu maşina fără să-i ceri nimic, când te-ai oferit voluntar să cureţi parcurile de gunoaie, să-i ajuţi la lecţii pe copiii din orfelinat şi să joci şah cu bătrânii de la azil, lăsându-i să câştige de fiecare dată, când ai avut puterea să ierţi ce era de neiertat, să zâmbeşti când îţi venea să plângi, să iubeşti când omeneşte era de urât... ai nădejde!
 

Cineva scrie undeva, cu un condei magic, toate virtuţile tale. Şi la scadenţa facturii, te vei umple de harul Lui Dumnezeu. Ai să vezi cândva că orice faptă îşi are răsplata, de aceea tu să gândeşti mereu bine, să vorbeşti mereu bine şi să faci mereu bine. Şi binele ţi se va descoperi.
 

Când sufletul este sănătos, are iubire înlăuntrul lui, nu se scandalizează, rabdă cuvântul greu al fratelui, nu-i scoate în evidenţă greşelile, întotdeauna are un cuvânt bun de spus celui de lângă el, cedează şi scapă de gânduri şi de strâmtorare.
Când sufletul se însănătoşeşte, nu se mânie, nu cârteşte, nu se contrazice, nu şopteşte, nu se arată neascultător, nu se poartă ciudat, şi multe altele, care sunt semnele unei stări bune. Această sănătate o cer de la voi, pe aceasta vă povăţuiesc s-o dobândiţi, pentru aceasta mă rog!
 

Starețul Efrem Filotheitul