- Cea mai primită rugăciune e cea de la miezul nopții. Miezonoptica e prima laudă și principala laudă bisericească. Ca mărturie avem pe Proorocul David, ce zice: "În miezul nopții m-am sculat să mă mărturisesc Ție, Doamne!" (Ps. 118, 62) Sau: "În toate nopțile cu lacrimile mele așternutul meu am udat." (Ps. 6, 6) Sau: "Făcutu-m-am ca un corb de noapte în loc nelocuit." (Ps. 101, 7) 
La fel ne pot fi pildă două păsări: irodiul și pasărea liră, care cântă numai noaptea în cele mai pustii locuri. Această rugăciune de noapte reprezintă rugăciunea Mântuitorului în grădina Ghetsimani. Iar Ceasul I e timpul când Domnul a fost prins. Rugăciunea de miezul nopții e rugăciunea cea de aur. O jumătate de noapte să dormim și o jumătate să ne rugăm. Ne e destul să dormim două-trei ore înainte de Utrenie și vreo două după Utrenie.

- Somnul prea mult îl îmbată pe om ca vinul.

- Pe călugărul ce nu-și face pravila, Dumnezeu îl socotește ca pe un mort.

- La miezul nopții S-a născut Iisus în peșteră, când au cântat îngerii. Atunci (noaptea) a fost prins spre patimă. Atunci a înviat. Atunci va fi judecata lumii, care va ține atât cât se citesc cei șase psalmi ai Utreniei, potrivit celor șase cuvinte ale Domnului: "Veniți... că am flămânzit... am însetat, gol am fost, în temniță, bolnav..." sau "Plecați de la Mine..."

- Mântuitorul, adeseori se ruga noaptea. Uneori se retrăgea singur în munte și se ruga.

- Și sfinții apostoli, când erau închiși, noaptea se sculau și cântau împreună, încât s-au deschis ușile temniței, ba și inimile iudeilor.

- Toți Sfinții Părinți se rugau noaptea. Unui pustnic i s-au descoperit trei coroane: 
1). una de aramă, ce reprezintă rugăciunea cea de ziuă, ca ceea ce se face cu multă răspândire; 
2). una de argint, ce închipuie rugăciunea cea de dimineață, ca ceea ce este făcută cu mintea mai adunată; 
3) una de aur, ce închipuie rugăciunea de miezul nopții, ca cea mai curată și mai adunată.

- Această rugăciune e cea mai primită de Dumnezeu, deoarece noaptea, când toată lumea doarme și când se fac în lume cele mai urâte păcate, monahul se scoală la rugăciune.

- Fericit e acela ce lasă somnul și se roagă noaptea!

- Când te scoli, mai înainte de orice lucru, aleargă la nevinovata rugăciune!

(Sursa: "Ne vorbește Părintele Cleopa" - vol. 17)