Ce le doresc celor ce strigă împotriva Bisericii și a Lui Dumnezeu? Ce pedeapsă mai mare le poți dori dușmanilor Lui Dumnezeu? Le doresc să aibă copii care să ajungă preoți, arhierei și călugări, care să slujească pe Dumnezeu, că mai mare pedeapsă nu le trebuie...
Dacă omul își ia dulcea povară, adică zii tu singur: mergi la biserică să te spovedești, să te împărtășești, să ții postul, să faci milostenie, să faci rugăciune seara, dimineața, acatiste, paraclise - e o dulce povară. Așa se cheamă. Nu-i ușor!

Vedeți? Nu-ți mai dă Dumnezeu... nu mai îngăduie să vină altă povară pe tine, pentru că tu ai luat-o de bună voie. Înțelegi? Că altfel, dacă nu, vin bolile, vine disperarea, îți pierzi credința, trăiești niște momente grele, nu vedeți? Vin atâția oameni: "Oare de ce am atâta boală?" Păi dacă n-ai postit! Ai mâncat atâta carne miercurea, vinerea, ai judecat, ai vorbit de rău, nu poți să ierți, ai pe cineva pe care nu poți să-l ierți...

Tu-ți închipui ce-l chinuie pe omul ăla neiertarea aia? Eu aș putea să zic că ăsta-i viermele neadormit. Scrie-n Scriptură acolo: "unde viermele lor nu doarme..." 
Nu poți ierta! Cineva te-a necăjit, ți-a făcut ceva și tu nu mai ești în stare să-l ierți.
Și noi zicem în Tatăl nostru: "Iartă-ne nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri..."
Păi cum să te ierte, dacă tu nu ierți? Și-atuncea, vedeți? Omul ăla nu se mai poate mântui pentru că, de fapt, își spune un blestem asupra lui; el rostește cu gura lui: "Nu mă ierta, Doamne, că nici eu nu iert!"
Sau "Nu mă ajuta pe mine, că nici eu nu-l pot ajuta!"

Foarte mulți trăiesc credința numai în închipuire, știți? Că noi nu mâncăm nici în gând, nici în închipuire; noi nu trăim numai în gând sau în închipuire - noi trăim în realitate; în realitate mâncăm, bem, muncim, ne odihnim... facem multe lucruri! Și pentru mântuire, în realitate, trebuie să faci niște lucruri: trebuie să te duci la biserică, trebuie să te spovedești - neapărat să te spovedești! Trebuie să mărturisești păcatele acolo... recunoaște-ți păcatul, luptă-te cu el! Și pe urmă îți dă putere Hristos ca să poți birui patima, răutatea și păcatul din tine.

Consecința la toate răutățile de pe lumea asta și atâtea neputințe și boli sunt păcatele... Eu zic 99,9%. Prin unele boli mai încearcă Dumnezeu și credința omului. Nu chiar toate bolile și greutățile sunt pentru că are omul păcate, pe unul îl mai încearcă Dumnezeu pentru că are credința tare. Și omul ăla nu se lasă. Chiar și-n boală, chiar și-n disperarea lui, strigă! Că eu mai și zic la câte unii: "Mă, dacă tu-n boala ta și-n disperarea ta ai credință așa tare, d-apăi când ai bucurie! Ai credința și mai frumoasă, nu-i așa?"
Și-atunci, iată, nu ne lăsăm! Și insistența asta în credință ajută mult...

Gura iadului o astupăm cu credința noastră, cu trăirea noastră, cu faptele cele bune.

(Părintele Arhimandrit Ghelasie Țepeș)