Dacă ai un necaz mare, să faci aşa:

Să stăm în preajma celui bolnav, să îi oferim răspunsurile şi ajutorul de care are nevoie. Să fim împreună cu el în durerea aceea. Nu există cuvânt mai greu pentru un suflet care suferă, decât acesta: „Lasă, că-ţi trece!“

Să nu spunem niciodată acest cuvânt! Trece, dar atunci doare şi acea durere trebuie respectată. Indiferent dacă motivul e mic sau mare, durerea aceea trebuie respectată şi a sta lângă el nu înseamnă a-l anestezia, ci a nu-l lăsa singur în necazul lui şi-n frica lui.

Dacă vom primi necazurile ca pe o întâlnire cu Dumnezeu şi-L vom întreba: „Doamne, ce vrei Tu să mă înveţi? Ce vrei Tu să-mi spui prin această întâmplare?“, vom afla minuni mari. Vom afla acolo lucruri direct de la Dumnezeu, care ne vor face să ne simţim mângâiaţi în necazurile noastre.

Rugăciune la necazuri şi supărări:

Doamne, viforul necazurilor se ri­dică asupra mea și ape intrat-au până la sufletul meu – dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoști pri­cina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt numărați. La Tine, deci, scap și pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet și să-mi ajuți a birui toate ispitele ce mă învăluie – că Tu ești întărirea, scăpa­rea și izbă­vitorul meu, Hristoase Dum­nezeule, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!

***
Marea rugăciune la vremuri de grea încercare, necazuri, pericole si nenorociri:

Doamne Dumnezeule, norii negri ai nenorocirilor se îngramadesc asupra capului meu și întristarile chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deși sufăr, eu nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu ești totdeauna sprijinitorul meu și piatra cea neclintită pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoști, Dumnezeule, pricinile nenorocirilor și întristărilor mele și îngrijești de soarta mea.

Deși sufăr, Doamne, eu știu că Tu mă iubești și această încredințare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea și bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiasca împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, pentru că eu cred că, având ajutorul Tău, voi ieși biruitor.

Cel ce cârmuiești lumea și soarta muritorilor, cârmuiește și corabia vieții mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniștit. Înțelepciunea Ta să mă povățuiască pururea în calea binelui și a fericirii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin!

Monahia Siluana Vlad