*Prietenii adevărați sunt cei ce se pun în genunchi lângă tine atunci când ești doborât. Îți curăță rănile și de acolo din genunchi ridică mâinile și inima spre cer și invocă ajutorul de la Dumnezeu pentru tine. Nu trebuie să ne fie frică de ce ne fac oamenii sau diavolul, oamenii își fac multe nedreptăți unii altora. Trebuie să ne fie frică ca noi să nu cădem în această ispită de a face rău altora. Binele se face foarte greu în ziua de astăzi, răul îl găsim sau se practică la orice pas. Raportarea noastră să fie mereu la Hristos, pentru că într-un final în fața Tronului de judecată a Lui vom ajunge toți. Haideți să fim buni, căci zace lumea de răutate! Loviți cu iubire în dreapta și stânga și atunci bucuria va stăpâni inima noastră!  

*Să nu-ți fie teamă, omule, de oamenii răi, teamă să-ți fie ca să nu ajungi și tu ca ei! Ura va exista până la sfârșitul lumii, contează ca tu, omule, oricare ai fi, să nu ai de a face cu ea. Trebuie să ne bucurăm astăzi, mâine nu știm ce ne mai așteaptă... Trebuie să iertăm, să iubim, să ne rugăm, să ne pocăim astăzi, mâine este posibil să nu mai avem această șansă. Omule, oprește-te din acest haos grăbit spre pierzare, ridică ochii spre cer și cere răbdare pentru ce te așteaptă în zare. Înainte de toate zâmbește, Dumnezeu, în marea Lui bunătate, te iubește! 

*Iubește din orice postură te afli, rabdă până la sfârșit, nu doar până la prășit și iartă oricând și oriunde, dar mai ales când ești nevinovat. Atunci simți cu adevărat iertarea, când o oferi din postura omului nevinovat. În rest, să încercăm să nu judecăm, să nu osândim, ca în pace să ne mântuim! Nu vă culcați fără să vă rugați și fără să iertați și fără să vă închinați!

(Părintele Ioan Danci)