Dispreţul, defăimarea, batjocura, ponegrirea, cercetarea şi mai ales lovirea părinţilor sunt păcate strigătoare la cer.

Un tânăr s-a hotărât să se căsătorească. El a promis viitoarei soţii, după dorinţa ei, să alunge din casă pe bătrânul său tată. Într-o zi l-a condus pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, că la el n-are ce căuta. Ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi şi, izbucnind în plâns, i-a zis fiului său:
– Vezi acolo, pe deal, piatra aceea mare? Până acolo l-am condus şi eu pe tatăl meu, lăsându-l apoi în voia soartei. Condu-mă, deci, şi tu până acolo!

– Dumnezeule, strigă fiul, ce aud? Tu, tată, ai făcut părinţilor tăi această nedreptate, pe care voiam să ţi-o fac şi eu ţie acum? Oare şi copiii mei vor face cu mine astfel? Vino îndărăt. Şi de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa mea va fi a ta şi te voi îngriji cu bună-credinţă până la moarte.

***

Un biet tată bătrân, devenind scârbos fiului şi nurorii sale, a fost dat deoparte cu masa. Acolo, pe vatră, dădeau mâncare într-un vas scobit în lemn. Bătrânul mâhnit, mânca lăcrimând, gândindu-se ce era odată şi ce-a ajuns…

Într-o zi, fiul său, umblând prin curte după treburile gospodăriei, vede copilul lui mai mărişor scobind cu cuţitul într-un trunchi de lemn.

– Ce faci acolo, măi Petrişor? îl întrebă tatăl.

– Fac o piuă în care să-ţi dau să mănânci când vei fi şi mata bătrân ca bunelul, i-a răspuns copilul.

Atunci tânărul fu cuprins de mare ruşine şi teamă de pedeapsa Lui Dumnezeu. Intrând în casă, şi-a cerut iertare de la tatăl său, şi de atunci înainte l-a pus la masă şi l-a îngrijit cu multă osârdie, ca un adevărat fiu.

***

Odată un tânăr s-a dus la un pustnic şi i-a zis:

– Cinstitule bătrân! Eu iubesc mult pe mama, care-i bătrână şi neputincioasă. Am luat-o în casa mea, […] o îmbrac, îi dau de mâncare şi băutură chiar cu mâna mea. Cu mâinile mele o ridic din pat, o iau în braţe, o scot primăvara afară şi o plimb prin aer curat şi iarăşi eu cu mâinile mele o culc pe patul primenit şi aşternut curat. Spune-mi, te rog, drept: Răsplătitu-i-am eu, cu aceasta, tot ce a făcut ea pentru mine?

Pustincul i-a răspuns:

– Răsplătit? Departe, fiule, departe! Nici măcar a zecea parte nu i-ai întors ei din câte a făcut ea pentru tine. Tu, însă, ai făcut bine, după cât ai putut, Dumnezeu să-ţi dea răsplată mare după puţinul tău!