7:43 AM
Lacrimile Liturghiei

Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă, încât nu mai putea să slujească.
 Căzu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.
 Toată lumea credea ca e bolnav, că are ceva... un necaz...
   Iar un consilier al Bisericii, spuse:
   - Sunt lacrimile slavei deșarte.
 Altul a spus: 
  - Nu vezi ca e bolnav psihic?
    - Da, spuse o doamnă, să mergem la Episcopie să ne dea un preot cu har, bun și care sa nu mai fie smiorcăit ca ăsta.
    Zis și făcut.
 Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.
    - Părinte, ce se întâmplă de plângi așa mult?
    - Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat. După ce are loc prefacerea euharistică  spun:  "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns!!! Mă gândesc la mama mea care a murit de cancer.
   - Dar cum te gândești, de nu mai poți sluji?
   - Așa cum mă rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință, apoi îmi vine să plâng...
    - Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este așa o durere? 
    - I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin. 
    A mers ea...
I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa. 
   Mi-a căutat-o ea...
I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.
    Mi-a preparat altceva...
I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.
 Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...
I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...
I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.
   Mi-a trimis mesaje...
  I-am spus mamei ca nu pot sa postesc.
 Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața.
 I-am spus că nu pot să mă rog.
  Mama se ruga ore întregi toată noaptea.
   I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des cât de mult o iubesc. 
    Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!
  Eu am crescut orfan. Tata a murit în mină.
  Ea a murit de cancer.
   - Da. Greu! Atunci, Părinte, a spus  Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.
 Roagă-te cu smerite  lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le că fără  lacrimi nu au ei har în viață.
   

Anul acela consilierul a învățat să plângă, deoarece a i-a murit soția.
    Cel care a spus că e bolnav psihic preotul, s-a internat la psihiatrie.
    Doamna care l-a reclamat la episcopie a paralizat.
    Preotul atâta făcea: slujea cu lacrimi Liturghia, iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.
    Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slăveau pe Milostivul Dumnezeu. 
    Cum voi numi Biserica ta, Născatoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, Raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?
Că toate bunătățile le ai. Roagă- te, dar, totdeauna Lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre!

Sursa: Schitul Sfântul Ilie, Facebook

Vizualizări: 9583 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: Lacrimile, Liturghiei | Evaluare: 3.0/9

Alte articole

Curăţiţi-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată şi cu post

Părintele Cleopa - PUTEREA CELOR 40 DE LITURGHII

ȘTII TU, OMULE? - de Eliana Popa

Gheorghe Zamfir - DUMNEZEU este totul!

Fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lăuda, nici ocara din ele!

Total comentarii : 0
avatar