Când suntem clevetiţi sau nedreptăţiţi - fie de către oamenii superficiali, fie de cei vicleni, care au răutate şi strâmbă şi adevărul - dacă putem, este bine să nu dorim să ne îndreptăţim atunci când nedreptatea priveşte numai persoana noastră.

Nici să spunem: "Să le răsplătească Dumnezeu!" pentru că şi aceasta este tot blestem. E bine să-i iertăm din toată inima noastră şi să rugăm pe Dumnezeu să ne întărească, astfel încât să putem ridica greutatea clevetirii şi să continuăm viaţa duhovnicească pe cât putem în ascuns.

Oamenii care au ca tipic să judece şi să osândească pot continua să ne nedreptăţească, deoarece în felul acesta ne pregătesc mereu cununi de aur pentru viaţa cea adevărată.

Fireşte, cei ce sunt aproape de Dumnezeu, niciodată nu pot fi blestemaţi, pentru că nu au răutate, ci numai bunătate şi orice rău ar arunca cineva asupra acestor oameni sfinţiţi, se sfinţeşte, iar ei simt o bucurie mare şi tainică.

(Sfântul cuvios părinte Paisie Aghioritul)