Arhimandritul CLEOPA ILIE (din botez Constantin) N. 10 aprilie 1912 în Suliţa, jud. Botoşani, † 2 decembrie 1998 la Mănăstirea Sihăstria. 
 

Şcoala primară în satul natal, frate la Sihăstria din 1929, călugărit în 1937, egumen interimar în 1942, hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.                                    

Egumen la Sihăstria (1945) şi apoi stareţ la Slatina (1949-1953); se va retrage în Munţii Rarăului din cauza prigoanei regimului comunist; duhovnic la Sihăstria (1956-1959 şi din 1964 până la moarte)
             

Personalitate  proeminentă a spiritualităţii ortodoxe româneşti contemporane, mare duhovnic şi predicator.     
                         

Începând din septembrie , părintele Cleopa Ilie vorbea tot mai puțin, cu voce stinsă și mereu repeta aceleași cuvinte: "De acum mă duc la frații mei!", "Lăsați-mă să plec la frații mei!"..."Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!" 
 

Astfel, în noaptea dintre 1 spre 2 dec. 1998, marele duhovnic din Sihăstria lua calea cerului.
                 

"Într-o după - amiază, spre seară, spove­deam în biserică (Catedrala Patriarhală). Cred că era în jurul orei 19, când, dintr-o dată, clo­po­tul cel mare a început să bată (clopotul are peste 8 tone şi se trage numai la Sfânta Liturghie, la început şi la Axion) 

Am rămas ne­dumerit. De ce s-ar trage clopo­tul acum? Nu era nici un eveni­ment. Dacă ar fi fost ceva, eu trebu­ia să ştiu.
În câteva clipe am fost în Sfân­tul Altar. Odată cu mine a ajuns şi fratele Ni­colae (actualmente Ierom. Nicolae Toderiţă – Episco­pia Română din Ungaria), pe atunci paraclisier. În Sfântul Altar nu era nimeni. Şi eu şi fratele Ni­colae am încercat să oprim clopotul de la ta­blou, însă acesta nu reacţiona în nici un fel. (Clopotele de la Patriarhie sunt acţionate elec­tric, iar tabloul de comandă se află în Sfântul Altar) Văzând că nu îl poate opri, fratele Ni­colae a fugit la clopotniţă. Clo­potniţa stă încu­ia­tă, iar cheia se află la electrician, care trece pe acolo numai dimineaţa.”
Părintele Nicolae Toderiţă completează: „M-am uitat după Ştefan (celălalt paraclisier) sau nea Sebastian (electricianul), care aveau cheia de la clopotniţă, dar nu erau pe-acolo, şi atunci am fugit la clopotniţă şi am spart lacătul de la uşa de acces. Mi-era teamă că Părintele Patriarh mă va certa, crezând că eu am tras clopotul cel mare intenţionat. Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel mare bătea cu putere. Am scos toate siguranţele. Numai aşa l-am oprit. A doua zi a venit vestea că Părintele Cleopa a plecat la Domnul.”
          „Clopotul a bătut ceva”, adaugă Pr. Arsenie. 
„Două-trei minute, poate mai mult. Toţi pă­rin­ţii cărora le-am povestit întâmplarea aceasta au avut acelaşi gând: e semn că cineva mare va pleca la Domnul! După ce am primit vestea despre moartea Părintelui Cleopa, cu toţii am făcut imediat legătura."