8:23 PM
Cuvinte de folos de la Monahul Iosif Vatopedinul din Muntele Athos

*Să nu vă grăbiţi să faceţi imediat ce vă spune gândul, fără multă răbdare şi încercare. Omul care nu are răbdare şi se grăbeşte, nu poate cunoaşte ni­ciodată voia dumnezeiască şi, de aceea, nici tihnă nu va găsi vreodată. Aşa se face că e nevoie de atenţie şi răbda­re.

Ori de câte ori m-am învrednicit să fiu înştiinţat care este voia Lui Dumnezeu, aceasta s-a petrecut la sfârşitul unei răbdări epuizante. Şi iarăşi, ori de câte ori harul Lui Dumnezeu m-a mângâiat, aceasta s-a întâmplat la capătul micilor mele puteri şi răbdări.

De multe ori, omul face ce i se pare lui, şi se sileşte, şi aşteaptă, şi doreşte să fie înştiinţat despre lucrul acela dacă este potrivit cu voia dumnezeiască, însă nu primeş­te nici o înştiinţare. Să-şi facă atunci cruce şi să înceapă cu multă atenţie, lepădând cu desăvârşire voia sa proprie şi strigând cu multă pătimire: „Doamne, Tu ştii toate, Tu toate le cunoşti, nu mă lăsa să pier!”, urmărind cu răbdare dezlegarea situaţiei.

(Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, O epistolă din viața lui Gheron Iosif Isihastul,


Ed. Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pp. 52-53)


*Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea, soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.
Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii!

Înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie. Pocăinţa pe toate le vindecă, de vreme ce ne vom ruga împreună.

Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni.

Cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala...

 

*Calomnia este arma defensivă a inferiorităţii. Pentru că nu poate să-şi acopere propria goliciune şi meschinărie, omul încearcă să-i întunece pe cei ce se află mai sus, crezând că astfel se va îndreptăţi. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.

Dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: "Lasă-mă, n-am timp acum!", vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: "Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu". Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului.

De aceea, soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.

(Monahul Iosif Vatopedinul din Muntele Athos)

Vizualizări: 12952 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: muntele, folos, De, Monahul, Athos, Iosif, cuvinte, Vatopedinul, din, la | Evaluare: 3.0/6

Alte articole

Doamne, cât era de frumos! În copilăria noastră, biserica era plină...

Ai grijă de gândurile tale, atunci când ești singur și de cuvintele tale, atunci când ești cu cineva

Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul Lui Dumnezeu

Nu te teme de cei ce te bârfesc; nu merită să te lupți cu ei! Liniștea și zâmbetul tău îi poate zăpăci pe toți!

A murit și a ajuns în iad, însă Hristos l-a trimis înapoi

Total comentarii : 0
avatar