Până nu te purifici de patimi, nu te avânta în rugăciunea neîncetată, ca satana te prinde în înșelăciuni drăcesti, în loc de vederi cerești. Întâi trebuie făcută despătimirea. Cum? Trebuie lepădată iubirea de sine, iubirea curvească de sine și semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecarea, cârtirea, nemulțumirea.

Sunt două faze ale nevoințelor:

1. Faza ascetică – toată strădania din partea omului să se purifice de patimile sale.

2. Faza a doua, după această biruință, caracterizată prin darurile Sfântului Duh, care ridică mintea la stări de credință luminată. Sfinții au făcut nevoințe grozave, înfricoșătoare și au ajuns la starea lui Adam înainte de cadere, când fiarele în prezența lor leapădă starea lor de fiare. Ca exemplu, aproape contemporan, avem pe Sfântul Serafim de Sarov și blândețea fiarelor din pădure. Sfinții iubesc toată făptura Lui Dumnezeu.

Faza ascetică cuprinde nevoințele, iar faza mistică se caracterizează prin darurile Duhului Sfânt, care ridică sufletul și mintea la stări luminate de credință. Despătimirea este condiția rugăciunii neîncetate.

Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creație a Lui Dumnezeu.

În lume umblă oamenii Lui Dumnezeu și oamenii acestei lumi.

De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte, nu poţi avea ordine în viaţă.

(Părintele Arsenie Boca)