În Sfânta Scriptură întâlnim multe istorisiri despre minunile Mântuitorului. Evangheliştii nu-şi propun să prezinte toate minunile, ci ne spun că minunile însoţeau fiecare pas al Lui Iisus. Iar minunile nu încetează cu înălţarea Sa la cer. Ele sunt prezente mereu în Biserică.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost întrebat în vremea lui: „De ce minunile care se lucrau în mijlocul apostolilor nu se mai lucrează şi acum?”, iar Sfântul Ioan le răspunde: „Încercaţi şi trăiţi ca apostolii, fără acoperiş deasupra capului, fără punga cu bani în buzunar, fiţi ca nişte străini pe pământ, fără nicio ocrotire, expuşi la toate primejdiile şi depinzând numai de harul Lui Dumnezeu, şi atunci veţi vedea dacă se vor întâmpla minunile de atunci sau nu.
Cereţi, oare, să fac minunile pe care le făceau apostolii când intrau în cetele credincioşilor, să curăţ leproşii, să alung demonii, să înviez morţii? Dar cea mai mare dovadă a nobleţei şi dragostei voastre este tocmai aceea că aţi crezut în Dumnezeu fără aceste probe. Şi pentru această pricină, şi pentru alta, Dumnezeu a pus capăt minunilor.
Dacă acum, când nu se mai fac minuni, oamenii înzestraţi cu alte însuşiri, de pildă cu înţelepciunea sau cu cuvioşia, se lauda atâta, se mândresc şi se dezbină unii de alţii, ce prăpăstii nu s-ar face între oameni dacă ar mai săvârşi şi minuni? Că spusele mele nu sunt un simplu gând al meu, o mărturisesc corintenii, care erau împărţiţi în mai multe partide, tocmai din această pricină (I Corinteni 1, 10-13).
Nu căuta, dar, minuni, ci sănătatea sufletului! Nu căuta să vezi un mort înviat; ai aflat doar că toată lumea va învia. Nu căuta să vezi orb tămăduit, ci uită-te că acum toţi oamenii văd mai bine şi mai cu folos. Caută şi tu să vezi la fel cu ei şi îndreaptă-ţi ochiul tău! Dacă toţi am trăi cum trebuie, păgânii ne-ar admira mai mult decât pe făcătorii de minuni.
Minunile sunt luate de multe ori drept năluciri şi mai au şi altă faima rea, deşi minunile făcute de sfinţi nu sunt ca acestea; viaţa curată însă nu poate fi niciodată defăimată aşa; că virtutea închide gurile tuturora. Să ne îngrijim dar de virtute! Mare e bogăţia ei şi e mare minune!

(Sfântul Ioan Gură de Aur)