Noi nu putem forma legi de iubire de la noi. Porunca "să iubești" este pentru toți. Ce să facem, pentru că există și Rai și iad? S-a dat putința fiecăruia să nu se ducă în iad, și totuși s-au dus și în iad. Ce să facem? Noi ne facem datoria să iubim, că și pe cei din iad îi iubește Dumnezeu. Dar iubirea Lui Dumnezeu îi biciuiește acum. Dreptatea Lui Dumnezeu îi ține acolo. Iadul este marea durere a Lui Dumnezeu. Ei își dau seama că îi iubește Dumnezeu și tocmai aceasta îi chinuie. „Uite, ne iubește și acum, deci, ce ar fi fost să-L fi urmat pe Hristos?” Ce n-a făcut Hristos să-i scape pe oameni de iad?
Soluția este să-i zâmbesc, să-l pomenesc și să nu-l urăsc pe cel care mă dușmănește, așa cum este. Eu îmi doresc foarte mult să-mi păstrez această sfântă libertate, această curățire a inimii, că Hristos nu vine în inima ta dacă este un dușman acolo. Nu vă mai preocupați cu: „Uite, eu i-am zâmbit și el mi-a rânjit”. Dacă ești pe linia adevărului poți să fii foarte sigur: „Doamne, eu sunt de vină, că e fratele meu!”
 

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Ne vorbește Părintele Arsenie, Editura Mănăstirea Sihăstria