Să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să vă rugaţi pentru ei! Asta nu înseamnă a-i lua în braţe! Nu îţi cere Hristos să dormi cu duşmanul în loc de pernă sub cap! Ci să te rogi pentru el: „Doamne, îndreaptă-i răutatea la dușmanul meu!” Pentru că diavolul îi întărâtă pe creştini să se certe între ei! Şi trebuie să înţelegem că URA CAPITALĂ ESTE STRICT DEMONICĂ!

Ura trupească duce la razboaie, la maceluri.. Voi vedeţi ce-i pe planetă! Câţi nebuni s-au trezit şi-s perfecţi şi fac ei legile! Şi ce omoruri şi urgii vedem în jurul nostru. Şi dacă vă uitaţi atent, parcă în mod intenţionat, sunt îndreptate asupra creştinilor. De ce? Este foarte uşor să învrăjbeşti două religii între ele şi să le laşi să se bata în demagogie şi în dogmă! Iar Dumnezeu nu vrea lucrul acesta! Dumnezeu vrea ca oamenii să încapă pe pământ şi să se înţeleagă între ei. Şi sub pretextul diferenţelor de dogme şi învăţături, ajungem să ne urâm între noi. Şi culmea... că nefiind atenţi, putem să cădem în aceasta capcană. Şi nu ne putem izola pe planetă!

Este suficient să omori cu limba, nu numai cu toporul! Este suficient să omori sufleteşte, nici nu mai trebuie să omori trupeşte... Pentru că, daca te duci şi îi dai în cap unui om şi-l omori, ăla este erou, iar tu eşti criminalul. Dar, dacă te duci şi îl ucizi cu limba şi cu bârfa, cu vorba şi cu răutatea... s-ar putea ca ăla să nu îşi mai revină niciodată! Pentru că, în momentul în care tu „l-ai pecetluit” aşa cum trebuie… cum se spune? L-ai distrus! Şi asta nu ţine de Creştinism!

(Părintele Calistrat Chifan)