Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat, 
(Când l-am salutat frumos cu "HRISTOS A ÎNVIAT!")
- Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? 
- Mărturie vrei, ca Toma? Tu o ceri din răutate; 
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte! 
Dintre toți aceia care călcau urma Lui Hristos,
(Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!
A cerut să se convingă dacă Fiul Cel ceresc 
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC.
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui 
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui.
Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina, 
Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalena. 
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii, 
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni.
Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat, precum Saul cel din Tars, 
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat, 
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.
Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui, 
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului.
Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii, 
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie 
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie! 
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă 
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!
Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat, 
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat! 
Și-n pământul țării noastre, mărturii-ngropate zac, 
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!