Doamne-n săptămâna asta

(Versuri: Traian Dorz)

Doamne-n săptămâna asta grea, a patimilor Tale
Fă să-Ţi suferim alături, când Tu sui a Crucii cale,
Să simţim şi noi cum crucea ne apasă şi ne doare,
Să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură
Să răbdăm aceeaşi hulă şi batjocoră, şi ură,
Să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate
Să simţi şi Tu că ne doare, c-am trăit cândva-n păcate.

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
Măcar partea mea de vină, să-Ţi ajut să mi-o pot duce
Măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,
E de-ajuns câţi ani din viaţă, Ţi-am făcut numai ruşine.

Sus, pe Golgota Iisuse, când pe cruce-au să Te-ntindă
Fă şi firea mea cea veche, răstignirea s-o cuprindă,
Şi privindu-Ţi agonia s-o văd şi pe ea cum moare
Tu Să te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,
Să se vadă că din groapă, ai ieşit fără de moarte
Sfintele Mironosiţe şi-ai Tăi ucenici să vadă
Şi-ale mele semne alături, şi-nvierea mea s-o creadă.

Atunci ştiu că şi-n a doua fericită Înviere
Aş veni şi eu cu Tine, în mărire şi putere,
Că dac-am răbdat alături în batjocori şi ruşine
Vom fi alături şi-n mărire, să împărăţim cu Tine.

Amin!