Vin ţigani de ăştia la mine şi cerşesc, cer mereu. Dar eu le dau mereu câte ceva.

Varsanufie însă, are ciudă, şi-mi zice:

- Măi, dar a mai fost...

- Lasă-l, măi!
- Părinte, dar fumează, bea, dă în cap la altul, fură…

- Stai, stai, măi Ioane, măi, mânca-te-ar Raiul să te mănânce! Cine te-a pus, măi, pe tine, judecător peste ţigani, peste cei care fumează şi beau?

- Dar nu face voia Lui Dumnezeu...

- N-am eu treabă! Nu, nu, nu!

- Să-l iubeşti pe cel de o credinţă cu tine mai întâi!

- Nu, nu, nu, nu… Nu de-o credinţă cu tine. Tot omul din lume este aproapele nostru. Ai văzut Evanghelia cu samarineanul milostiv? Cine a făcut milă cu cel căzut? Acela de o credinţă cu el? Nici vorbă, un samarinean, care era păgân. Tot omul din lume, tot care poartă trup ca şi noi e-aproapele nostru. N-ai tu voie să-l judeci. Poţi să-l vezi că face orice. Dă-i, că tu nu-i dai lui, Îi dai Lui Hristos! Ce zice Domnul? "Întrucât aţi făcut unuia din aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie mi-aţi făcut."

Ce am eu grijă că el îi curvar, că fumează sau îi beţiv cutare?

- Dar dacă cu banii aceia cumpără ţigări şi băutură?
- Treaba lui. Nu l-ai pus tu. Tu i-ai dat ca să mănânce, să se îmbrace. Asta-i treaba lui mai departe ce face, a lui şi a Lui Dumnezeu, Care ştie şi judecă El, toate.