Dacă Dumnezeu nu dorește unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc; ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriți și astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge, însă, la căsătorie, înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu; fie că unirea este bineplăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conștienți de aceasta, soții trebuie să se toloreze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicații pentru a nu exista neînțelegeri.

Soția, de multe ori, are față de soț un comportament copilăros. De multe ori face mofturi și nazuri de mic copil.Tu, ca soț, trebuie să te cobori la minte ei, să nu-i disprețuiești cererile, să încerci să i le satisfaci, și astfel să aduci echilibru în familie, deoarece în familie toată atenția trebuie îndreptată către mădularul cel slab, care este femeia.

Grija pentru copii să i-o predați Lui Hristos și Maicii Domnului. Să rostim ceea ce spunem mereu la Sfânta Liturghie: «Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră Lui Hristos Dumnezeu să i-o dăm.» Dacă omul face acest lucru, și-a rezolvat toate problemele.

Învățați-vă să-i spuneți Maicii Domnului: «Maica Domnului, pe copiii mei Ți-i dăruiesc! Eu nu pot să fiu tot timpul cu ei, Tu însă, poți să fii mereu cu ei. Te rog mult, auzi-mă! Sunt mamă, sunt îngrijorată, am o neliniște, dar această îngrijorare și neliniște Ți-o dau Ție, pentru că Tu poți să o duci. Acum te găsești la scaunul Lui Dumnezeu, ca Maica a Lui Dumnezeu și Te rog să fii tot timpul cu copiii mei.»

(Părintele arhimandrit Efrem Vatopedinul)

Sursa foto: Doxologia.ro