Trecem prin viață cu tălpile sufletului prin foc ca să învățăm să mergem pe apă. Povestea vieții fiecăruia dintre noi poate deveni oricând povestea vieții unui sfânt. Pentru că orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor. De noi depinde ce scriem acolo.
 

Doamne, ți-am spus astăzi că te iubesc? Uneori, cuvinte grele pot rupe oamenii în bucăți... Apoi e nevoie ca aripi de îngeri să zboare ușor peste praful rămas pe inimi sau în minte. Și să-l ducă departe, departe... Ori să astupe crăpături pipăite de lacrimi. 
Cuvintele pot răni, cuvintele pot vindeca. 
Când simți, spune!
Când spui, simte!
Te rog omule, fii Om!
Cele mai frumoase clipe sunt cele pline de lacrimi și iubire, când îngerul nu doarme, ci scrie povestea ta, povestea mea. Câte emoții îi dau, iar și iar! Dar e cel mai fericit înger, are ce povesti. Sfatul îngerilor când toți se scutură de pulbere de stele. Nimeni nu poate știi unde duce drumul și timpul. Nimeni nu poate arăta cum dragostea crește, să o măsoare la metru, sau să o cântărească la kilogram. Se simt și se trăiesc. Atrag lucruri bune și frumoase pentru că mă gândesc la ele...
 

Cineva spunea că Doamne face sfinți și oameni cu materialul clientului. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Nici un cuvânt în plus. Câștigător, învins, victorie nu există; toți suntem în brațele Tatălui Ceresc și ne îndepărtăm din cauza propriilor reguli, uitând că nu trebuie să rămânem cu sufletele înghețate.

(Părintele Hrisostom Filipescu)