Mulţumim Lui Dumnezeu că ne-a izbăvit de frica morţii şi de restricţiile exagerate şi isterice ale anilor trecuţi. La teroarea viruşilor, noi, creştinii, am răspuns cu bucuria Liturghiei. La ameninţarea morţii, noi am intensificat iubirea. La amenzile absurde, noi am pus genunchii la rugăciune. (...) Nu putem uita groaza celor morţi de boală, de incendiile din spitale, de lipsă de medici şi de medicamente, de interdicţiile absurde. Suntem cutremuraţi că am putut pierde libertatea prin frică. Dar Dumnezeiasca Liturghie a sfărâmat ororile celui viclean şi ale slugilor lui. Acum suntem ameninţaţi cu durerea fără de leac a războiului. E decăderea supremă a umanităţii, care L-a dat afară pe Dumnezeu din inimă şi din lume. Războiul e iadul instaurat pe pământ. Ne rugăm la Dumnezeu, Pruncul Cel infinit de blând, să risipească gândurile de război ale stăpânilor vremelnici ai acestei lumi, să fulgere peste cei înverşunaţi în gânduri de ură şi de răzbunare.