Te întrebi vreodată când nu ți-este bine,
Cui îi pasă oare, omule de tine?
Cine îți observă lacrima neplânsă,
Sau durerea care din suspine-i strânsă?

Câți din ceia care te-nsoțeau la drum
Îți mai sunt alături când ți-i viața scrum?
Mulți îşi fac prezența când eşti fericit,
Însă, la necazuri sunt de negăsit!

Prea puțini sunt însă, cărora le pasă,
Că ți-i viața tristă, c-ai sau n-ai pe masă,
Când se-adună rele şi de greu ai dat,
Te trezeşti tot singur şi nemângâiat.

Fă un mare bine, poți erou fi chiar,
Şi pretind cu toții că nu au habar,
Dar de o greşeală ai făcut cumva,
Toți aruncă pietre împotriva ta!

Așadar, în viață cât te-ai strădui,
Nu poți gura lumii a o mulțumi,
Las-o să vorbească, zică ce o vrea,
Tu urmează-ți visul, mergi pe calea ta!

Ce-or să zică alții, ce-or să zică unii?
N-are importanță, asta-i treaba lumii!
De te strâng pantofii, tu doar simți durerea,
Liniştea din suflet, asta-ți e averea!

          Versuri: Licuța Pântia, Foto: Doxologia.ro