CREZUL MEU

1. Cred în Pronia Lui Dumnezeu. Nu cred în întâmplare și nici în fatalitatea absolută.

2. Cred în Planul desăvârșit al Lui Dumnezeu cu toată Creația Sa. Nu cred în depășirea Lui Dumnezeu de vreo anume situație, proniată tot de El. Dacă proniază absolut, atunci nimic nu-i scapă de sub control. 

3. Cred că alții sunt mult mai vrednici de Rai decât mine. Nu cred că Dumnezeu ar aduce pe cineva de la neființă la ființă, dacă ar ști că acela va ajunge într-un final (prin alegerea aceluia în mod eronat) într-un chin îngrozitor și fără de sfârșit. Să permită aceasta, ar fi o cruzime fără margini pentru Un Dumnezeu Proniator și a toate știutor și o nedreptate absolută. 

4. Cred că Dumnezeu e mult mai Bun decât își poate imagina oricare dintre făpturile Lui. Nu cred că cineva poate vorbi despre Dumnezeu atât de perfect cum I s-ar cuveni Lui Dumnezeu să se vorbească despre El. Orice cuvânt despre Dumnezeu spus sau scris de om, micșorează, mai mult sau mai puțin din adevărata prezentare a Lui Dumnezeu. 

5. Cred că și un copil care moare, prin Pronia Lui Dumnezeu, nevinovat fiind de orice păcat personal, se mântuiește cu o alegere liberă. Iar acea alegere este alegerea ființială a fiecărui om. Nu cred că dacă cineva prin Pronia Lui Dumnezeu ajunge la maturitate, face multe păcate, printr-o alegere eronată a răului, confundând răul cu binele și binele cu răul, în această lume a păcatului, plină de tot felul de amăgiri și confuzii, într-un final să nu-l ajute Bunul Dumnezeu să se mântuiască, și el (măcar la Judecata de Apoi), ținând cont și de voința lui ființială ca om, care își dorește în mod ființial binele și fericirea fără de sfârșit. 

6. Cred că Dreptatea și Iubirea la Dumnezeu sunt pline de Înțelepciune și Bunătate. Nu cred într-o dreptate a Lui Dumnezeu lipsită total de iubire, înțelegere și bunătate. 

7. Cred că relația de comunicare între Creator și Creație este de tip personal, în care Creatorul poate spune în mod personal și liber Creației Sale <<Da>> sau <<Nu>> și să acționeze în consecință. Nu cred într-o relație de comunicare între Creator și Creație de tip magnetic sau mecanic, prin care dacă nu intri în "rezonanța" care trebuie, atunci când trebuie și până când trebuie, te autoexcluzi definitiv și fără drept de apel... prin care nici Dumnezeu nu mai are ce-ți face în mod personal, chiar dacă ar vrea. Așa ceva este un sofism plin de absurditate. 

8. Cred ca și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan că <<Dumnezeu - Sfânta Treime  este Iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el. >> Nu cred că există o iubire mai adevărată și mai bună decât numai Iubirea cea dumnezeiască, revelată ca Adevăr absolut nouă tuturor prin Mântuitorul lumii - IISUS  HRISTOS.

(Protosinghel  Dimitrie Ivașco, egumenul Schitului Straja - județul Hunedoara)