Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. 
Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri. 
Spui azi: "Ei, copilul e şcolar, nu-l postesc, ca să poată învăţa carte!" 
E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine… Ba mintea e mai liberă, trupul e mai liber, poate să facă efort mai mare. 
Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă, nici măcar viaţa acestuia nu o cunosc şi, cu atât mai puţin, Crezul sau alte rugăciuni ale Pravilei.  
Nu putem sta indiferenți, nu asta înseamnă smerenia! Smerenia nu se teme să spună adevărul.  Tinerii de azi să învețe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul papei, nici papucul sultanului. 
Adevăratul om de cultură și de elită iese în față și acela strigă și răcnește cu toate forțele lui și apără valorile pe care el le-a construit și pe care el le trăiește. Pentru că, dacă ar fi tăcut tot așa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie – ‘apăi am fi fost de mult prăbușiți. Dar acești oameni, ca niște mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenți și au strigat și s-au opus la toate metodele de întunecare a ființei noastre ortodoxe… 
Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii și a creștinătății. Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau știință… ca să susțină o temă cu ordin religios și să înfrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva să fie deranjat!
Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!

(Părintele Arhimandrit Justin Pârvu)