*Fă binele şi-l îngroapă sub piatră, iar binele îşi va face limbă din piatra aceea şi va vesti lumii. Dacă eşti în temniţă pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale şi vor lucra pentru libertatea ta. Dacă eşti la spânzurătoare pentru dreptate, toate cerurile se vor amesteca între ele şi vor lucra la prefacerea morţii tale în viaţă. Şederea noastră pe acest pământ nu se face de dragul şederii, ci ea este răstimpul dat nouă spre a face alegerea între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Păcatul este ca buruiana care poate să crească până şi în cele mai secetoase locuri. Celui ce voieşte binele, şi Dumnezeu îl ajută spre cele bune.

*Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.
Nu este Dumnezeu afară de Hristos! Nu este Mântuitor afară de Hristos! Nu este Tămăduitor, nici Învietor afară de Hristos. Haideţi, copii ai Lui Dumnezeu, veniţi să ne închinăm şi să cădem, plângând după ajutor, la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

*Nu trebuie să ne temem atunci când suntem lipsiți de oameni, căci nu suntem singuri. Singur este cel care nu știe de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toți oamenii prieteni. Prin ce are a se împodobi sufletul? Numai şi numai prin dragostea de Hristos, ce cuprinde în sine toate celelalte podoabe: tot mărgăritarul credinţei, tot argintul nădejdii şi toate pietrele scumpe ale tuturor celorlalte virtuţi.

Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm. Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare. Sau deodată primim o scrisoare de la cineva, mai cu seamă atunci când ne este de trebuinţă. Ori, încurcaţi în problemele vieţii, cu deznădejde încercăm să găsim o rezolvare cu puţinele noaste puteri, căutând ieşire dintr-un impas; când deodată ni se întâmplă ceva care schimbă radical situaţia. Prin urmare şi întâlnirea neobişnuită, şi cuvântul, şi scrisoarea, şi întâmplarea, toate sunt semne date nouă fie ca pedeapsă, fie ca luare-aminte, fie ca înţelepţire, fie ca adeverire, fie ca o chemare la pocăinţă.

*Nebunul se înspăimântă doar atunci când vede lucind fulgerul şi când aude tunetul furtunii, dar omul înţelept se teme de Domnul în fiecare zi şi în fiecare ceas. Căci Ziditorul fulgerului şi furtunii este mult mai înfricoşat decât fulgerul şi furtuna înseşi şi, mai ales, el este pururea cu tine. De aceea nu este destul să te temi de Domnul numai din când în când, ci trebuie să te temi de Domnul cu fiecare răsuflare. Căci, cel mai raţional dintre oameni este întotdeauna omul credincios: aceasta pentru că numai el este în stare să vadă adevărul în oglinda cea curată a sufletului său.

*Fără Hristos, Europa este cel mai sărac cerşetor şi cel mai crud tâlhar al lumii acesteia. În orice chip s-ar apropia cineva de Hristos, se tămăduieşte.

(Sfântul Nicolae Velimirovici)