Cereţi ajutorul doctorului, dar, în primul rând, rugaţi-vă totodată Domnului şi sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită. Faceţi tot ce fac oamenii cucernici în asemenea cazuri, pentru că nu ştiţi unde este ascuns ajutorul Lui Dumnezeu pentru bolnavă.

Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei.

Numai Dumnezeu ştie toate acestea! Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască. De la Dumnezeu, totul este milă: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie. Sora să se roage mai cu râvnă Lui Dumnezeu, însă, rugându-se să nu spună: „Dă-mi, Doamne, sănătate!”, ci: „Doamne, facă-se voia Ta! Slavă Ţie, Doamne! Dacă este plăcut înaintea Ta, Doamne, izbăveşte-mă, iar dacă nu este plăcut înaintea Ta, facă-se voia Ta. Cred că şi boala aceasta este bună, la fel ca sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”

Există boli pe care Domnul nu le lasă să se vindece – atunci când vede că pentru mântuire este mai mare nevoie de boală, decât de sănătate. Domnul lasă boala să se lungească atunci când vede că aceasta contribuie mai mult decât sănătatea la mântuirea omului.
Dintre toate sfintele lucrări, educaţia religioasă e cea mai sfântă. Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa Lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă. Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)