Nu se ajunge la rugăciune neîncetată câtă vreme ești pătimaș, ci ajungi la primejdie de năluciri, halucinații, chiar în stare de veghe. Când amesteci rugăciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de năluciri. Unii Îl văd pe Domnul Iisus Hristos ca pe un tânăr de Care se îndrăgostesc, alții ca pe un copil pe care îl strâng la sân, ca rod al patimii. Cu înșelări de acestea se ajunge până la nebunie. Iar pe cel bolnav psihic îl poți ajuta doar dacă este conștient de boala sa.

Până nu te purifici de patimi, nu te avânta în rugăciunea neîncetată, că satana te prinde în înșelăciuni drăcesti, în loc de vederi cerești. Întâi trebuie făcută despătimirea. Cum? Trebuie lepădată iubirea de sine, iubirea curvească de sine și semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecarea, cârtirea, nemulțumirea.

Sunt două faze ale nevoințelor:

1. Faza ascetică – toată strădania din partea omului să se purifice de patimile sale.

2. Faza a doua, după această biruință, caracterizată prin darurile Sfântului Duh, care ridică mintea la stări de credință luminată. Sfinții au făcut nevoințe grozave, înfricoșetoare și au ajuns la starea lui Adam înainte de cădere, când fiarele în prezența lor leapădă starea lor de fiare. Ca exemplu, aproape contemporan, avem pe Sfântul Serafim de Sarov și blândețea fiarelor din pădure. Sfinții iubesc toată faptura Lui Dumnezeu.

Faza asceticaă cuprinde nevoințele, iar faza mistică se caracterizează prin darurile Duhului Sfânt, care ridică sufletul și mintea la stări luminate de credință. Despătimirea este condiția rugăciunii neîncetate.

Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume, care e creație a Lui Dumnezeu.

În lume umblă oamenii Lui Dumnezeu și oamenii acestei lumi.

Iubirea nu are marginile omului, nici spațiul, nici timpul. Nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt și ajunge pe cel iubit. Străpunge iadul, care nu-i poate sta împreună și străbate cerul.

Dă-ți osteneala să suferi cu răbdare lipsurile și slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că și tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alții.

Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.

Iubirea Lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

Iubirea, prin natura sa, ocupa același loc cu mistica. Ea e spirituală și nu poate fi asimilată organizării fizice și trupești.

O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu.

Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea - Iubirea - necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea - Voinţa necesară Desăvârşirii omului.

Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob îl va readuce la cale cu sila. Îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate.

(Părintele Arsenie Boca)