Nimic fără Dumnezeu, ca să știți! Tot ce facem fără Dumnezeu e pierdut! De asta trebuie să avem un pic grijă și să nu uităm că la comandă-i Dumnezeu! Să nu ne încredem în mintea noastră, că noi suntem cei grozavi, deștepți, că noi putem, facem, inventăm, răsturnăm, pentru că vedem ce-am făcut în lumea asta cu știința noastră... Toate au fost făcute de Dumnezeu foarte bune, adică perfecte și noi am început să le dărâmăm, să le distrugem după mintea noastră, pentru că L-am scos pe Dumnezeu din viața noastră.

Să încercăm să reparăm lucrul ăsta, să-L chemăm pe Dumnezeu în viața noastră, să-L aducem prin faptele noastre. În felul ăsta o să se schimbe și fața lumii. Dacă nu, o să fie haos, dezastre, războaie și tot ce-i mai rău, pentru că unde nu-i Dumnezeu, este haos.

Binecuvântarea duhovnicului pentru împărtășania în Sfântul Munte
 

Mi-am amintit de un lucru – am mai vorbit despre Sfânta Împărtășanie. Ce se întâmplă? Putem să ne împărtășim cât de des ne dă voie duhovnicul, dar să fie cu binecuvântarea duhovnicului, că mai vin oameni aici și mă întreabă dacă se pot împărtăși, dar ei nu l-au întrebat și pe duhovnic. Este bine, când pleci de acasă în Athos, la Ierusalim, oriunde mergi, să-l întrebi pe duhovnic: ”Părinte, am binecuvântare să mă împărtășesc, acolo unde mă duc? Sau e nevoie să-mi facă un preot o dezlegare acolo ca să mă pot împărtăși?” 

Dacă te-ai luptat și ai ținut mintea cât de cât adunată și ai binecuvântarea duhovnicului, atunci avem mult folos! M-am referit acum la Sfânta Împărtășanie și cei care veniți în Athos, să aveți binecuvântarea duhovnicului când vreți să vă împărtășiți, că atunci e folosul mult mai mare.

Să fim mândri că suntem români!
 

Un alt lucru pe care voiam să vi-l spun: eu dintotdeauna am fost mândru (nu mândrie prostească, ci o mândrie frumoasă) și foarte bucuros că sunt român. Am văzut că multora, după ce pleacă prin străinătate, le e rușine că sunt români. De ce să ne fie rușine? Dacă ți-e rușine că ești român, atunci ți-e rușine de Ștefan cel Mare și Sfânt, ți-e rușine de Mihai Viteazul, de Mircea cel Bătrân, de Neagoe Basarab și de mulți alți voievozi sfinți.

Alții, poate, n-au atâția oameni minunați câți am avut noi și atâtea genii câte a dat țara noastră. Deci, ar trebui să fim mândri oriunde ne ducem: ”Da, domnule, sunt român!” Adică să ne respectăm ca neam, oriunde ne ducem! Să nu ne îngenunchem: ”Vai, eu sunt român și mi-e rușine!” Să ne gândim că suntem tot oameni și suntem români ce se trag dintr-un neam care a dat o grămadă de sfinți, eroi, oameni care s-au jertfit pentru țară.

Țara noastră nu are două-trei zile, nu s-a format de la ’90 încoace, poate ca alte țări. Țara noastră are o vechime, dacă o luăm de la început, cu mii de ani în urmă și încet-încet până s-a întregit ea toată. Avem oameni minunați și ca să ne menținem ca neam, trebuie să îi comemorăm cumva. Sunt anumite zile, chiar și în calendar, s-au pus sfinții pe care îi prăznuim.

Să ne cinstim eroii!
 

Pe eroii noștri îi serbăm, vorbim despre ei la zilele lor, indiferent prin ce moarte au murit, au fost oameni care s-au jertfit pentru țară. Vedeți pe Ștefan cel Mare și Sfânt, în afară că e în calendar, îl serbăm în toate felurile, sunt statui peste tot. Mihai Viteazul, care a făcut Unirea și mulți alții. Deci, vorbim de ei, oameni care s-au jefuit. Mihai Eminescu, om care a luptat pentru țară, a fost dintre intelectuali, om care a luptat la nivelul lui pentru întregirea țării, pentru păstrarea limbii, pentru unitatea  românilor.

O greșeală a noastră, pe care o îngăduim (n-am văzut la niciun popor lucrul ăsta): vin străinii și ne spun: ”Pe acela nu trebuie să-l serbați, nu trebuie să vorbiți despre el, că nu ne place nouă de el!” și conducerea noastră pleacă capul repede și hotărăște să dărâme statuia, că ne-au spuse ăia că nu le place de el. Dacă omul acela a luptat pentru țara noastră, s-a jertfit, a contribuit la bunăstarea țării, cum să vină alții să ne spună ce să facem?

Ce-ar însemna să vină Turcia acum și să spună să dărâmăm toate statuile lui Ștefan cel Mare, să-l scoatem din calendar, pentru că el patruzeci de ani ne-a ciomăgit, a omorât sute de mii de turci? Ce le-am răspunde noi turcilor? S-a dus cumva Ștefan cel Mare în Turcia și a făcut lucrul ăsta? Nu, ei au venit și au atentat la viața românilor, la bunăstarea țării, au cotropit-o. Noi doar ne-am apărat. La fel toți ceilalți, au stat în țară și au apărat țara în felul lor, cu arme sau cu nivelul intelectual, cu ce le-a dat Dumnezeu. Deci, nu s-a dus nimeni nicăieri, să facă rău cuiva. Că au venit alții și au încercat să facă rău țării, este altceva. Ei încercau să o apere. Deci, sunt eroii noștri, pe care trebuie să îi respectăm și să le dăm cinstea că s-au jertfit.

Să nu ne fie rușine că suntem români!
 

Vedem și în perioada comunistă, câți au stat în închisori. De ce? Pentru că erau oameni cu coloană vertebrală, oameni cu viață sfântă, trăiau în rugăciuni în închisori. Trebuie să îi cinstim, să-i respectăm și cândva unii dintre ei trebuie trecuți în rândul sfinților, pentru că s-au găsit și la Aiud și în alte părți, moaștele lor, osemintele lor, care au izvorât mir.

Repet: să nu ne fie rușine că suntem români și să ne respectăm eroii! Să învățăm istoria noastră, orice român să știe de unde se trage și ce oameni am avut! Nu să ne dicteze alții ce să facem! Un pic de atenție la asta și conducerea țării și toți ceilalți să vadă ce-au făcut spre binele țării.

Grecii își cinstesc eroii 
 

Mă uit aici, la greci. Aveau un haiduc care a trăit prin munți în timpurile grele ale Greciei. Cât de mult îl respectă? Kolokotronis era numele lui, era un haiduc care în perioada când au fost ocupați el a trăi în munți, s-a luptat, cât a putut el, în felul lui, pentru eliberarea Greciei. Cum ar fi să vină străinii să spună ”El a fost un tâlhar, cum îl cinstiți voi?” Nu se poate așa ceva, grecii îl au la mare cinste, peste tot.

Deci, să ne respectăm strămoșii noștri, geniile noastre, nu după ceea ce ne dictează alții, ci după conștiința noastră! Să le dăm respectul pentru că poate călcăm pământul udat de sângele lor. Gândiți-vă, câți sfinți a dat țara noastră!

Noi niciodată nu ne-am dus în alte țări să le punem rânduială. Am spus de la începutul conflictului acesta, din vecinătate, să nu ne băgăm în el! Chiar de când a început. Nu-i lupta noastră, să ne vedem de locul nostru, de țara noastră, de bucuriile, de necazurile noastre, de nevoile noastre! Dacă vine cineva în țară, noi întotdeauna am fost ospitalieri și am ajutat.

Dar să nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala, să nu ne căutăm bătaie de cap dacă nu avem, să ne îngrijim de ale noastre, pentru că dacă ne băgăm în treburile altora o să iasă rău! O să încerce unii să ne împingă să ne băgăm ca să aibă motive după aceea să se lege de noi, să ne compromită.

Să începem anul cu mai multă credință și cu mai multă rugăciune
 

Să gândească bine conducerea țării noastre ce face, ca să nu fie mai târziu blestemați de nepoți și de strănepoți pentru ceea ce au făcut și să-și piardă și sufletul! Să se gândească bine și să se ancoreze mai mult în Dumnezeu cu toții, pentru că fără Dumnezeu nu facem nimic, suntem pierduți! Toată nădejdea noastră este în Dumnezeu, în Maica Domnului, în Sfinți! Avem psalmul care ne spune: ”Nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor întru care nu este mântuire!” Ați auzit? Nu este mântuire și noi foarte mult ne nădăjduim spre oameni, indiferent ce puteri au, cât de mari sunt. Îl dăm pe Dumnezeu deoparte, care este atotputernic și care poate din nimic să facă totul și nădăjduim spre oameni muritori, care și ei pot să moară în orice clipă.

Să ne gândim bine și să începem anul ăsta cu mai multă credință, cu mai multă rugăciune! Să umplem bisericile, duminica, la sărbători și în toate zilele când se poate și să strigăm la Dumnezeu, spovedanie, împărtășanie, fapte bune după putere și o să vedeți că se schimbă multe!

Indiferent ce se vorbește: se spune că e prea cald, ba prea frig. Știți că până acum se vorbea cu încălzirea globală, acum vedeți prin anumite țări, prin America, nu au mai avut de patruzeci de ani așa frig, au înghețat, au murit oameni prin mașini. Nu e mâna lor, când să fie frig, când să fie cald! Totul este așa cum îngăduie Dumnezeu!

Scăparea noastră este la Dumnezeu!
 

De-asta, scăparea noastră este la Dumnezeu! Să fim mai buni, să nu uităm niciodată de Dumnezeu, și o să vedeți că se schimbă toate și o să avem un an cu mai multe bucurii și cu mai puține necazuri! Și chiar de vor mai fi necazuri, le depășim mai ușor, dacă suntem ancorați în Dumnezeu! Dacă nu, atunci suportăm consecințele...

Da, dragii mei, cum am spus, să avem nădejde că la Dumnezeu întotdeauna există scăpare, în orice situație! La El nu există imposibil! Imposibil este la oameni, dar nu la Dumnezeu! Poate face minuni Dumnezeu și o să facă minuni, dar să nu-L lăsăm noi, să-L chemăm în viața noastră! După cum am mai spus de atâtea ori, să aveți acasă icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul, candela aprinsă permanent și să-I cerem ajutorul în fiecare seară, zece minute, în genunchi, să-I spunem tot ce avem pe suflet și o să vedeți că se fac minuni în viața noastră!

Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu!

Doamne ajută!

(Părintele Pimen Vlad din Muntele Athos)

Sursa: O chilie athonită