Sunt fecior de românaș și-am primit botezul sfânt 
Într-un sat ca de poveste, unde-i Raiul pe pământ; 
Unde vântu-ngână doina... acolo îmi e căsuța, 
Acolo mă poartă dorul... în sătuc și la măicuța.
 

Am plecat pribeag departe, că ni-i traiul tare greu, 
Dar nu mi-am uitat părinții, nici pe Bunul Dumnezeu;
N-am uitat bisericuța unde prunc m-au botezat, 
Pâinea coaptă-n vatra noastră... spicul grâului bogat 
 

Graiul noastru-n care Domnul picurat-a mir ceresc,
Graiu-n care și strămoșii, din cer încă ne vorbesc; 
N-am să-l las uitat în urmă, din el psalmi și cânt voi face
Căci, în dorul meu îl port până când mă voi întoarce 
 

Mamă, să-ți aștepți feciorul, eu aici nu-mi găsesc loc,
Pe la streașină și-n tindă leagă fir de busuioc; 
Și aprinde-mi în odaie, la icoană, căndeluța 
Să te bucuri și tu, mamă, și în ceruri și Măicuța 
 

Să se bucure Măicuța că Ea m-a vegheat mereu 
Am trimis prin Ea spre tine dragostea și dorul meu;
N-am simțit atât de-amar gustul greu al pribegiei, 
C-am privit către Golgota...la Iisus, Fiul Mariei
 

Spune-i tatei să m-aștepte cu ulciorul plin de vin 
Să-i sărut mâna muncită și o cupă să ciocnim;
Să pornim apoi prin sat, la ogor și la câmpie, 
Să ascult foșnind pădurea, să văd rodul copt în vie 
 

Să merg iar la Liturghie, să m-așez lângă Altar 
Îmbrăcat de sărbătoare cu prescura în ștergar;
Să mă rog lângă icoane, unde arde căndeluța, 
Să rămân în vatra sfântă, unde m-a născut măicuța