O doamnă vine la noi la Biserică. E foarte supărată. Soțul și cei doi copii o batjocoresc, o umilesc, îi vorbesc urât, nu ascultă nimic. E o situație întâlnită mereu. Copiii emancipați și educați de Tik Tok, această vitrină a disperării schizofrenice, devin niște torționari ai părinților. Dacă primesc credit de la unul din părinți, e grav.
I-am zis: "Doamnă, nu există fum fără foc, și nici foc fără combustibil. Nu mai puneți gaz pe foc! Ceilalți simt că vă doare ceea ce fac ei, și se hrănesc cu durerea dvs." 
- Și ce să fac, părinte?
- La orice ar spune ei, spuneți doar: Mila Domnului. Indiferent cât de mari ar fi jignirile, doar atât. 
- Cum, părinte,  să nu răspund la toate mizeriile lor?!? 

- Da, doamnă,  altfel nu alungați demonul vrajbei din casă. Și rugăciune multă: Acatistul Maicii Domnului împăcarea celor învrăjbiți. I-am pomenit și eu. 
După vreo lună, a venit femeia iar la Biserică.

Mi-a zis:

- Părinte, m-au atacat imediat. Vorbe urâte, jigniri.

Eu:

- Mila Domnului.

- Îi ardea expresia asta. Râdeau de mine.

Eu:

- Mila Domnului.

Fata:

- Ești o proastă! Ce o să faci?

- Mila Domnului.  

- După vreo zi s-au potolit. Vedeau că în zadar mă tot atacă. După o săptămână de rugăciuni, soțul și copiii au început să fie mai buni, mai înțelegători. Începuseră să zică și ei: "Mila Domnului." 
Acum ne înțelegem de minune. 
Am zis zâmbind: "Mila Domnului."

(Părintele Ioan Istrati)