9:37 PM
Nu-ţi fie frică de mine!

- Cum l-aţi cunoscut pe Părintele Arsenie Boca?

- Începând din februarie 1982 am intrat ca frate începător la Mânăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus. I-am auzit şi eu pe călugări vorbind despre un părinte, fost stareţ, care a aflat har de la Dumnezeu. Tot timpul auzeam de părintele Arsenie Boca. Începusem să am o râvnă, un dor să mă duc să-l cunosc. Atunci, părintele stareţ Veniamin Tohăneanu m-a trimis. Mai ales când vedea că nu mai prididea cu îndrumările pentru noi, fraţii tineri. „Duceţi-vă la părintele Arsenie şi dânsul vă va îndruma!”
- Dar unde era părintele Arsenie?

- Părintele era la Drăgănescu, lângă Bucureşti, unde picta o biserică. Noi eram doi rasofori: eu şi părintele Modest.

- Ce vârstă aveaţi?
- 19 ani. Eram tâ­năr şi plin de ispite, dar şi de dorinţa de a afla cât mai multe. Ajungând noi la bi­serica unde picta pă­rintele Arsenie, am văzut lume multă; ce mai, gemea biserica! Să fi fost vreo 300 de oameni. Noi nu-l vedeam, numai îi auzeam glasul. Am intrat frumos, ne-am închinat, am zis în gând rugăciunile ce le ştiam, şi încet-încet, ne-am apropiat de dânsul; am ajuns ca la vreo 2 metri.

- Ţinea predică?

- Nu. Nu era nici măcar slujbă, fiind peste săptămână, mai precis luni. Erau adunaţi acolo oameni suferinzi, toţi cu necazuri. Fiind aproape de părintele, numai ce auzim strigând mai tare: „Măi călugăraşilor, haideţi la mine!” Ne-am uitat jur-împrejur, ne-am ridicat şi pe vârfuri să vedem ce călugări sunt cei pe care îi strigă părintele. Nu putea fi vorba despre noi doi, căci eram îmbrăcaţi civil.
- De ce?

- Părinţii din mânăstire ne-au îndemnat să mergem civil, căci părintele era tare prigonit de Securitate, şi nu-i mai trebuiau alte necazuri. Aşadar, nu ne-am mişcat din loc. Părintele a mai vorbit încă 10 minute, şi a zis a doua oară: ”Măi călugăraşilor, haideţi la mine!” Văzând că nimic nu se întâmplă, ne-a strigat pe nume: „Gherasim şi Modest, vouă vă zic!”

Când am auzit asta, au început să-mi tremure picioarele. În starea asta ne-am prezentat în faţa părintelui. Eram foarte timizi, dar mai ales când m-a strigat pe nume şi eu nu l-am văzut niciodată, am încremenit. Desigur, mă ştiam şi păcătos în faţa Lui Dumnezeu şi acestui om sfânt, dar părintele s-a uitat aşa la mine şi mi-a zis: „Măi, de ce tremuri?” Eu am tăcut. Dânsul a continuat: „Nu-ţi fie frică de mine! Uite, eu cunosc oamenii după chip, pentru că am 3 facultăţi: me­dicina, teologia şi artele plastice. Toate 3 licenţele sunt strâns legate una de cealaltă.”

În timpul ăsta eu, cu capul plecat, mă gândeam aşa (ştiţi, mintea omului nu stă o clipă): „Pot să fie toate şcolile din lume, dacă nu-i darul Lui Dumnezeu, tot degeaba”. Atunci părintele îmi pune uşor mâna pe cap, mă mângâie şi-mi spune: „Aşa-i măi, şi darul Lui Dumnezeu…”

De necrezut…
- Spuneţi dvs, domnule Bucuroiu, cine ştie gândul omului? Numai Dumnezeu şi la cine vrea Dumnezeu să i se descopere aceasta.

- Dar diavolii nu ştiu gândul omului?

- Zice foarte clar în Pateric că diavolii nu ştiu gândul omului!
- Continuaţi povestirea cu părintele.

- Da, aşa, m-a luat pe mine prima dată. Zice: „Măi, tu pentru ce nu te-ai dus la şcoală?”

- Ştia că nu aţi mers la şcoală?
- I-am spus eu chiar la început că am 12 clase; or, pe vremea lui Ceauşescu, credeam eu că era bine. Dar părintele mi-a spus că-i puţin. „Vine vremea – eu n-o mai apuc – când nici cu două sau trei facultăţi nu ai unde să te angajezi. Aşadar, du-te la şcoală!” În timpul ăsta eu m-am gândit exact aşa: „Cât e de uşor să zici din gură şi ce greu e să faci! Poate m-ar duce mintea să fac şcoală, dar cine să mă poarte?” Aveam o mamă văduvă şi încă 7 fraţi, era aproape imposibil de conceput aşa ceva. Dar părintele îmi pune iarăşi mâna pe cap: „Da chiar, cine să te poarte? Să fii cuminte şi să asculţi de părintele stareţ şi când te trimite la şcoală să nu te îndoieşti! E darul Lui Dumnezeu deasupra ta…” Au trecut de atunci, domnule Bucuroiu, 8 ani. Am şi uitat ce-a zis părintele, când vine la mine părintele stareţ Veniamin şi-mi zice: „Gherasime, Ghe­rasime, să te pregăteşti, că vreau să te dau la facultate!” Mai erau 2 săptămâni până la examen. Ce să înveţi mai întâi? Am luat şi eu caietele după care a învăţat un candidat care a intrat şi vă spun sincer: am învăţat o lecţie la română, una la istorie, una la dogmatică.

- Părinte, stareţ, să nu-mi spuneţi…

- Chiar subiectele alea au căzut! Puterea părintelui şi ajutorul Domnului, căci mi-am adus aminte de ce mi-a zis părintele Arsenie: „Când te-o da la şcoală, să nu te îndoieşti!” Şi am mers cu toată tăria. Eram în ascultare…

Părintele Ghelasie Țepeș

 

Vizualizări: 1685 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: frică, De, fie, mine!, nu-ţi | Evaluare: 4.0/1

Alte articole

Credință de vânzare

Crucea e osia universului

Crucea de mormânt a părintelui Arsenie Boca

Nu putem șterge lacrimile lumii, dar putem să îi iubim cu iubirea răstignită a Lui Hristos

Să țineți minte de la mine: Omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta!

Total comentarii : 0
avatar