În general, mamele au această iubire biologică, care este și sănătoasă, dar și diabolică! Și m-am supărat odată și i-am zis o vorbă dură unei mame. Vine o mamă și-mi spune:

– Părinte, băiatul meu a luat o fată rea!
 

– Dar de ce spui că-i rea?

– Păi… părinte, până să o cunoască pe aceasta, a fost un băiat de excepție. Acum nu mă mai înțeleg cu el!

– Da, mamă… până a găsit acestă fată, era flăcău, acum este bărbat! Vrei să vorbească cu mata și să-ți povestească ce vorbește el cu fata aia?

– Dar eu trebuie să știu tot...

– Nu poți să știi tot! Taci! Nu te băga!

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.” 

Eu de multe ori, am mai jucat teatru... e ca o mărturisire publică. Se întâmplă să vină la spovedit câte o mama eronată în gândire, dar bună la suflet, la ea se vede că intenția e bună. Și tot așa se plânge de noră, și îi zic:

– Lasă, măicuță, că-ți fac eu rugăciuni să fie bine...

Și o aud la o vreme supărată:

– Părinte, tot nu s-au despărțit!

Și-i zic:

– Poate asta-i voia Lui Dumnezeu!

– Ei, părinte, dacă așa a ieșit la carte, lasă-i!

Și reușesc să împac sfintele și să aduc lucrurile la linia de plutire. Fără război, fără săbii, fără suliți, fără tobe, fără grenade, cartușe, pistoale… și fără morți! Așa trebuie lucrat! Pentru asta i s-a dat preotului puterea de a lega și a dezlega și duhul discernerii! Noi când discutăm o problemă, nu trebuie să ne implicăm în problema persoanei... că mai aud câteodată:

– Părinte, ești foarte împrăștiat!

– Da, păi cum ar fi să sufăr pentru fiecare fată și băiat care nu se împacă? Îi ascult, le dau rugăciuni, le scot părticele, îi pomenesc, îmi fac datoria... restul, Dumnezeu cu mila! Dacă Dumnezeu nu și-a permis să îi dea o palmă lui Adam când a mâncat din mâna Evei, cum să îmi permit eu să spun unui tânăr: „Nu o lua pe aia, că nu-mi place mie de ea!” Dar știu eu ce simte el? Trăiesc eu simțirile lui? Nu! Și îi zic mamei:

– Ce, tu când te-ai căsătorit, ți-a spus fiica ta sau fiul tău pe cine să iei?

– Păi nu erau născuți...

– Așa, lasă-i și pe ei să-și facă drumul lor... Trebuie să fim echilibrați, pentru că războaiele încep de la egoismul propriu și personal! Dacă are 18 ani, este un om care va suferi o vreme, dar va învăța ce este suferința. Trebuia să treacă printr-un pârâu să simtă cum se udă la picioare! Oamenii simt nevoia să greșească, ca să se călească. Fierul, până nu îl bați în foc, nu faci ce vrei din el! Trebuie să fiți prietenele copiilor voștri. Că vine câte o mamă și zice: "A fugit fata de acasă!"

E greșeala mata! Ai cicălit-o și i-ai pus la legi, până ce a zis: „Gata, o las și plec!” tot acasă vine, dar stai cu inima friptă, stai cu inima îndurerată și oftezi și te îmbolnăvești!

Suferinţa rămasă este un bagaj imens de durere, de cârteli, de înjurături, de blasfemii, de hule. Aţi văzut cât de bine şi-au dat seama societatea şi toată mişcarea populară, nu ştiu în ce mod conştiincios au manipulat, au spus că din cauza bisericilor şi a catedralelor nu există spitale.

Există, domnii mei spitale, nu există suficienţi medici, că nu sunt plătiţi, nu există suficienţi asistenţi, pentru că nu sunt numiţi în posturi… nu există medicamente. Bani sunt, dar nu sunt folosiţi cum trebuie. Şi am auzit spunându-se: „Biserica s-o facem spital!” Biserica este spital de la sine. Biserica primeşte oamenii la Sfântul Maslu şi vindecă de o boală trupească, dacă au credinţă. Biserica este spital, atunci când vii cu gânduri de sinucidere, îţi face dezlegare, te împărtăşeşte şi tu te linişteşti şi după câteva slujbe devii un om normal. Cei care au ieşit şi au fost în măsură să vorbească, au vorbit ce nu trebuie şi nu a explicat nimeni societăţii două lucruri: că lumea se împarte în bine şi rău.

Oamenii care ţin de bine îi găseşti în Biserică, în credinţă şi în rugăciune şi oamenii care ţin de rău, care vor libertate în tot ce fac şi nu-i poate opri nimeni. Şi această ispită nu este ispita pruncilor care au murit pentru că ăia, săracii, oricum se duc la Dumnezeu. Dumnezeu nu este atât de absurd să pedepsească suflete!

(Părintele Calistrat Chifan)