Nu se întâmplă nimic, absolut nimic, niciodată, fără voia Lui Dumnezeu. Căci, zice Mântuitorul: „Nu se mișcă fir de păr fără voia Mea!“ Suntem conduși, guvernați de Dumnezeu în toată mișcarea noastră. Deci, trebuie să fim atenți! În închisoare erau oameni de rugăciune. Am trăit cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L-am avut pe Virgil chiar în celulă. Am stat împreună, mi-a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp în doi, în celulă, la Aiud.
Pe mine m-au ținut ani de zile la zarcă. Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare. Nu știți! Făcută de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afară zece minute pe lună. Vă dați seama, erai cu totul suspendat de tot ce-i materie! În asemenea condiții, toți creștinii aceștia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat – ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi.
Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie, care înseamnă rugăciune neîncetată.
Cine fuge de Cruce, fuge de Dumnezeu!
De ce Sfânta Liturghie este considerată cerul coborât pe pământ?
Sfânta Liturghie face abstracție de la orice fel de comparație. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînțeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Și de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L-a născut pe Dumnezeu și a creat preoția care-L coboară de sus și îl naște din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceți de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creație întreagă! Cum aș îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfințenie? E chiar Dumnezeu, întrutotul pe Sfânta Masă. Și lucrarea aceasta o săvârșește omul.
Toți Sfinții Părinți spun lucrul acesta. Așa că, nu ignorați, nu refuzați suferința! Nu căutați Crucea, dar dacă vine, țineți-o! Mântuitorul n-a vrut Crucea, dar când I S-a dat, n-a mai lepădat-o. N-a cedat deloc. L-au jupuit, dar n-a cedat. N-a zis deloc precum voiau dușmanii Lui.
Așa că numai și numai prin Cruce putem ajunge la Înviere, În concluzie, trebuie să știi să mori și să înviezi în fiecare zi. Pentru că viață înseamnă moarte continuă.
 

(Părintele Arsenie Papacioc)