Să nu uităm că toate lucrurile materiale pe care le-am făcut rămân. Dacă le-am făcut și ne-am folosit de ele fără să ne vătămăm sufletește, fără să stârnească în noi orgoliul, atunci nu este niciun păcat. Dar, dacă le-am făcut spre osânda noastră și stârnesc în noi patima, răutatea, crima, răzbunarea, viclenia, înșelăciunea, pizma, ura, minciuna, atunci nu sunt de folos.

Societatea are felul ei de gândire și filantropie. Pentru a fi ajutați cei necredincioși, societatea îi poate îndemna să apeleze la locurile unde frecventau, crâșmă, la cramă, tutungerii, cluburi, discoteci, locații exotice, la locațiile all-inclusive, unde cei mai mulți au alergat să trăiască din plin frumusețea vieții.
Deci și acum, nu trebuie aceste locații ca să aibă ușile închise, pentru că au încasat de la fanii lor profitul, acum trebuie să-i sprijine, cum face și Biserica cu fanii ei religioși, așa s-ar cuveni în mod corect. Biserica, dacă primește banul creștinului și a omului simplu, modest, iubitor de Dumnezeu, acolo trebuie și are obligația să ajute, pe toți iubitorii de Hristos, pe bătrânii singuri, bolnavi, săraci, neajutorați și cei care sunt în suferințe grele, pentru că a lor este jertfa de la altar, nu a oportunistului ateu și hulitor, care este zgâriat la privire și urechi de imaginea și slujba Bisericii, într-o societate care fuge tot mai mult de Dumnezeu.

Cum putem dobândi nemurirea?
Omenirea caută permanent secretul nemuririi, dar moartea este cea care ne revendică pe toți, ea deschide adevăratul drum în veșniciei și nu viața trecătoare este ținta, ci viața veșnică.
Viața pământească este doar un câmp tactic, prin cărările vieții pământești, unde dăm mereu examene, unele de natura morala, unele faptice, filantropice, sufletești și teologice din sfera duhovnicescă a vieții, pentru a primi cifrul sau cheia, care ne va deschide Ușa milostivirii dumnezeiești la liniștea și lumina vieții veșnice.

Părintele Calistrat Chifan