Sigur, ținem postul, dar nu-i de ajuns să ții postul doar pentru mâncare; postul este și cu ochii, postul e și cu limba, postul e și cu inima, postul e și cu sufletul.
Degeaba o să postesc eu și n-o să mănânc, dar, dacă gura-mi merge și mă țin numai după răutăți: ceartă, scandaluri, răutate și pizmă, atunci, postul se anulează, nu mai are nici o valoare.

Nici o altă ţară nu se poate compara cu suferinţa martiriului neamului românesc, prin numărul mare de martiri, de mărturisitori pe care l-a dat şi prin viaţa creştină pe care a dus-o fiecare deţinut în puşcărie, că nu mai încăpeau închisorile, celulele, podurile şi beciurile Securităţii. Ce putem să spunem de o naţie ce nu s-a făcut vrednică de o astfel de suferinţă? Se poate ea compara cu una suferindă? România nu e valoroasă prin aurul şi alte bogăţii materiale, aşa cum se laudă occidentalii, pentru ca astea pier degrabă, ci prin jertfa şi valoarea ei spirituală.

Toate relele prin care trece un Neam în istorie nu sunt altceva decât un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cât un popor este mai încercat, cu cât un popor este mai împilat, mai strâns și ținut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai înțelept și mai destoinic în a învinge iadul.

Încrezător în capacitatea poporului român de a se întoarce la izvoarele credinței, spre redobândirea demnității meritate, Părintele ne-a lăsat tuturor, ca un testament moral, îndemnul de a lupta pentru redresarea morală națională, prin respectarea învățăturii Bisericii, luptând împotriva patimilor din noi, reînnoindu-ne viața noastră duhovnicească și, astfel, revenind la făgașul nostru de origine.

Doar astfel putem spera în redobândirea stării de sănătate – nu doar fizică, ci și morală, și nu doar pentru noi, ca persoane, ci pentru Neamul nostru românesc.

Înaintea adormirii, Părintele Justin Pârvu s-a rugat Domnului pentru a binecuvânta pe români şi România.
Cu câteva zile înainte de a-şi da ultima suflare, părintele, într-o dimineaţă în zori şi-a ridicat uşor capul şi, binecuvântând în văzduh, a spus: "Doamne, binecuvintează pe toţi românii din această ţară!"
Apoi a doua oară: "Doamne, binecuvintează pe toţi românii de pretutindeni!"
Apoi a treia oară: "Doamne, binecuvintează această ţară, România!"