De ce potopul cu foc, care-l vedeți anunțat în ziare, vine, bate la ușă? Nimeni nu va scăpa, că va veni fără veste ca fulgerul cerului, așa cum spune Mântuitorul: "Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni."

Și precum în vremea lui Noe, oamenii mâncau, beau, cumpărau, sădeau, se măritau și se însurau, până a intrat Noe în corabie și a venit apa și i-a înecat pe toți, așa va fi venirea Fiului Omului.

Dar atunci a venit apa de i-a înecat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de acesta de lemne pe care-l facem noi. Este foc de miliarde de ori mai puternic.

Știți dumneavoastră ce vine asupra noastră? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfinții Prooroci cu mii de ani înainte, că lumea se termină prin foc. Cu mii de ani au spus.

Âștia calculează puterea echivalentă și arată că Europa trebuie să moară de câteva mii de ori. La un moment dat se va face praf și cenușă. Iată că ziarul este acolo. Numai rachetele de pe un singur submarin atomic, o salvă de rachete, poate distruge Europa, de trei ori s-o facă un câmp radioactiv pustiu. Nu mai există sate, orașe, păduri, munți, deal; smoală și sticlă și cristal. Și știți în cât timp? În câteva secunde.

Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Sofonie care spune: "Dumnezeu în vremea de apoi într-o clipă va distruge popoarele lumii." Citiți la Proorocul Sofonie: Sof. 1, 18.

Acum se va împlini ce zice marele Prooroc Isaia: "În vremea de apoi, de focul mâniei Domnului se va aprinde tot pământul." Pământul va fi tot de jăratec. Munții și dealurile se vor topi ca ceara, pădurile vor arde ca fânul. Se vor topi popoarele pământului ca picăturile din cadă. Vor fi cei rămași ai pământului mai rari ca piatra safirului și ca aurul de Ofir. Și vor fugi ca niște gazele sperioase în lume și nu va mai înțelege nimeni unde a fost țara sa. Unde a fost un oraș precum Bucureștiul, vezi un morman de cristal. Unde a fost o pădure, o să vezi smoală și cristal. Nimic nu se mai alege din lumea aceasta!

Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Zaharia, care zice: "Iată, vine ziua mâniei Domnului, arzătoare ca cuptorul, neamestecată cu milă, când toate popoarele lumii vor arde ca spinii țarinii. Toate canoanele și pedepsele de pe lumea asta de la începutul ei vin neamestecate cu milă."

Acum se va împlini mărturia Duhului Sfânt, care s-a pomenit cu o mie de ani înainte de venirea Lui Hristos, de marele și Sfântul Prooroc David, care zice: "Munții ca ceara s-au topit de fața Domnului, că vine, vine să judece pământul."

Dumnezeiescul Gură de Aur și Marele Vasile, explică de ce a zis de două ori vine: "O dată arătând venirea cea dintâi, când a venit Hristos pentru mântuirea noastră și a suferit pentru noi și a murit pentru noi. Și apoi, arătând venirea a doua, când vine să judece. Nu mai vine acum să sufere." De aceea zice Duhul Sfânt în câteva locuri: că vine, vine.

Auzi ce spune la catisma a zecea, psalmul 74: "Topitu-s-a pământul și toți cei ce locuiesc pe dânsul." Auzi ce spune la psalmul 9, cât de adevărat vorbește de prăbușirea lumii acesteia prin focul atomic? Zice: "Afundatu-s-au neamurile întru stricăciunea care au făcut-o; în cursa aceasta care au ascuns-o s-a prins piciorul lor." Sau: "Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii."

Unii fac bombe atomice ca să-i distrugă pe alții, iar aceia se gândesc să le răspundă. Se pregătesc și ei, nu? Nu stau cu mâinile încrucișate. Fac tot așa. Dar ne afundăm cu toții. În ce? În stricăciunea pe care o fac mâinile noastre.

Și auzi ce zice Duhul Sfânt la al doilea stih? "Cunoaște-se Domnul, judecăți făcând; în faptele mâinilor sale s-a prins păcătosul." Ai auzit? Se cunoaște Dumnezeu când face judecată, în faptele mâinilor lor se prind păcătoșii.

Tu ai făcut ca să distrugi pe altul, și acela ca să te distrugă pe tine. Iată cum se prind toate popoarele lumii în aceeași cursă.

Dacă citiți în Sfânta Scriptură, să înțelegeți! Să nu înțelegeți sucit și strâmb ca sectarii, ca să strâmbați credința oamenilor. Marele Apostol Petru verhovnicul, în Epistola a doua sobornicească, capitolul II, zice așa: "În vremea de apoi vor fi oameni mândri, vicleni, trufași, desfrânați, neastâmpărați, ocărâtori, bârfitori, obraznici, luători în râs, necredincioși, neascultători de părinți și celelalte.

Și atunci stihiile vor lua foc: aerul, apa și pământul. Iar pământul și toate lucrurile de pe el în întregime vor arde cu foc. De două ori repetă.

Iar Marele Apostol Pavel, gura Lui Hristos și vasul alegerii, mai luminat spune de ceea ce ne așteaptă pe noi. Auzi la întâia Epistolă către Tesaloniceni: II Tes. 5, 3: "Când vor zice pace, pace, fără de veste va veni pieirea; și nu vor scăpa, precum nu scapă femeia de durerile nașterii." Clar!

Din toate acestea, și n-am vreme să pomenesc pe toți proorocii care au prevestit despre sfârșit cu mii de ani înainte, înțelegem că lumea se termină prin foc. Toți știm ce ne așteaptă.

Dar auzi ce spune Scriptura? „Voi nu sunteți din fiii pierzării, să vă apuce vremea aceea nepregătiți. Voi sunteți fiii luminii. Fiecare să ia aminte de sine cum stă”.

E viața lui sfântă, curată? E mărturisit? E împăcat cu toți? Este omul fiu adevărat al Bisericii lui Hristos? Nu-i sectar? Postește posturile? Face milostenie? Merge la biserică? Se mărturisește în fiecare post? Crește copiii în frica de Dumnezeu? Nu înjură? Nu-i bețiv? Nu-i curvar? Nu-i hoț? Nu-i fumător? Nu-i hulitor în vreun fel? Pentru că nu va mai fi vreme de pocăință.

Ați văzut voi deunăzi cum tuna și fulgera? Mai ai tu timp atunci de pocăință când vine fulgerul? Așa vine războiul ăsta. Trăznet. N-ai când clipi din ochi și te-ai făcut sticlă.

Cât dă Dumnezeu și mai este pace, atât mai existăm pe pământ. Biserica noastră de 2000 de ani se roagă pentru pace la cele mai mari slujbe ale ei. Ea nu începe nici Utrenia, nici Vecernia, nici dumnezeiasca Liturghie până nu se roagă întâi pentru pace. Voi nu auziți în biserică? „Cu pace Domnului să ne rugăm! Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm! Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!” La ectenia mică: „Iară și iară cu pace Domnului să ne rugăm!” La sfârșit zice iarăși: „Cu pace să ieșim!”

Biserica se roagă. Așa este învățată de Hristos, Împăratul păcii. Dar în Biserica lui Hristos mulți intră cu urechi și n-aud, pentru că mintea lor este la afaceri. Pentru creștinii ortodocși Biserica mijlocește, având Capul ei în cer, pe Hristos. Dar în biserică sunt prea puțini față de câți sunt afară de biserică.

Du-te într-un sat unde trăiesc 7-8.000, 10.000 de oameni, și ai să vezi în biserică 2-300, 400. Restul nu-s în biserică. Ca să vezi cât de puțini sunt cei care se roagă!

Și de aceea să învățați pe copiii voștri și pe toți, cât putem, să ne rugăm Lui Dumnezeu să mai țină pace pe pământ. Că acum nu mai este așa, că cel de pe front moare și eu acasă trăiesc. Când începe focul atomic și ia foc văzduhul, se ridică o ciupercă de 10.000 de metri de la pământ și ne distruge în patru feluri:

Întâi cu sunetul. Dacă s-ar sparge o bombă atomică la Piatra Neamț, noi am muri aici de huiet, pentru că nu mai rămân timpanele sănătoase, așa de tare trăsnește.

Ne omoară cu fierbințeala, că are atâtea milioane de grade, încât nu se poate spune. Că oțelul la 1.400 de grade curge ca apa de izvor, ce să mai zici la 10 milioane de grade? Ce minte mai poate socoti?

Ne omoară apoi cu lumina. Atâta lumină radiază când explodează o bombă atomică, încât dacă ai deschis ochii o dată, nu-i mai ai pentru totdeauna.

Și a patra, ne omoară cu radiațiile atomice.

Aceia care vor fi atunci cu arma neutronică, aceia vor chema moartea și moartea va fugi de la ei. Care vor fi aproape de centru exploziei, vor muri îndată, dar cei care vor fi la periferie, la o distanță de la centrul bombei, aceia se topesc oasele în ei toate și ei trăiesc. Și se fac ca niște șopârle umblând pe pământ și strigă moartea și moartea nu vine. Cele mai groaznice chinuri! Bombe apocaliptice!

Uite, am un ziar acum. Avem 4, 5 miliarde de oameni pe pământ. Și acest depozit atomonuclear al tuturor popoarelor care au arsenale nucleare, poate distruge 300 de miliarde de oameni odată. Și la noi sunt numai 4, 5 miliarde.

Știți dumneavoastră ce vremuri trăim? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem toată ziua! Dar nu simțim. Trăim în nesimțire, că așa au trăit și cei dinainte de potop. Iată așa-i și acuma.

Toate generațiile astea care sunt acum, vai și amar ce ne așteaptă. Știi că Dumnezeu ține în frâu puterea popoarelor ca să nu înceapă. Ba se tem de raportul forțelor – care au cele mai multe bombe din lume -, ba de tehnică. Mila lui Dumnezeu! Iar când va lua frica asta, ai văzut ce scrie în Apocalipsă: A trimis Dumnezeu un înger să ia pacea de pe pământ. Și a început războiul cel mare, Armaghedonul, la toate popoarele pământului. Și atunci nu mai era țară și nu mai era neam ca să nu fie în tulburare și în război. Pacea o ține Dumnezeu.

Să ne rugăm la Preasfântul Dumnezeu să dea pace pe pământ, pentru că atâta fel de armament s-a pregătit, că dacă începe războiul, noi, săracii, într-o clipă ne-am făcut cristal; toate popoarele lumii.

Aceasta am spus ca să ne dăm seama în ce vremuri trăim. Ferice de cel care îl va găsi moartea făcând voia lui Dumnezeu. Amin.

Cleopa Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa vol. 11