Unul din cei mai frumoși oameni pe care îi cunosc este părintele Dan Damaschin. De dimineață până seara târziu aleargă ca o albină și înfăptuiește binele.

Este un „nebun” după milostenie. Construiește case, îmbracă copii, duce pruncii la mare, sprijină mii de mame care sunt în pragul sărăciei. Deși îl știe o țară întreagă și este o sursă de inspirație pentru toți preoții, părintele se comportă de parcă abia a început să înfăptuiască binele. Nu este mânat de vreo părere de sine și vorbește cu atâta blândețe cu fiecare om în parte!

Anul trecut pierduse toată comunitatea strânsă cu multă sudoare pe Facebook, adică undeva la 70 000 de suflete care îl sprijineau în toate activitățile nenumărate. Părintele este totuși un om cu neputințe, dar nu prea le arată. Se luptă de ani de zile cu diabetul și, deși medicii ar recomanda multă odihnă și alimentație adecvată, părintele le dă peste cap mai toate pronosticurile și se încăpățânează să muncească ca un maratonist al binelui.

Dumnezeu să-l ocrotească cu acoperământul Său infinit și să-l țină ani mulți sănătoși pentru mii de copii care astăzi sunt salvați din sărăcie, foame, analfabetism, datorită acestui "nebun" după Hristos frumos și inepuizabil în iubirea aproapelui.

(Preot Alexandru Lungu)