A venit deunăzi o doamnă și un domn cu o fetiță și s-au așezat la masă și făcea și copilița o cruce mare; cum a învățat-o tatăl ei și mamă-sa. Cei mai buni profesori de religie pentru copii tot părinții au rămas. Dacă nu-i învățați voi prin exemplu, se trezesc niște sălbatici, niște fiare. Nu mai știu ce-i mamă, ce-i tată, ce-i rușine, ce-i păcat, ce este muncă veșnică, ce este viață veșnică… Nimic! S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte.

Dacă nu învață credința în casă de la părinți, nu au nici o educație. Ei fac toate răutățile, fără mustrare de conștiință. Și atunci plâng mamele. Câte mame vin și plâng aici!

Cea mai mare datorie pe care o aveți voi, cei căsătoriți, asta este: să aveți mare grijă cum vă creșteți copiii! Dacă în familie, cât ai copilul acasă în cei șapte ani, nu te-ai grijit să-l înveți rugăciuni, să facă cruce, să știe Tatăl nostru, Crezul, să-l duci la biserică, să știe ce înseamnă post, să știe ce înseamnă păcat, să se ferească de păcat, atunci cresc niște bestii, niște fiare. Vai și amar de lumea asta!

Iaca, vin la mine atâtea cazuri în care copiii au bătut părinții și alții chiar i-au omorât. Sunt cuvintele Mântuitorului, Care a zis așa: "În vremea de apoi se vor scula copiii deasupra părinților și-i vor omorî." Să ferească Dumnezeu! Dacă nu veți avea grijă de copii, veți bea paharul amărăciunii și al scârbelor în veacul de acum și în munca cea veșnică în veacul viitor.

Să nu credeți dumneavoastră că-i glumă! Copilul, dacă nu știe ce-i păcatul, ce-i rușinea, ce-i ascultarea de părinți, devine o fiară.

Vine o femeie deunăzi cu o mână legată de gât, cade aici și începe să plângă. „Ce-i, mamă?” „M-a bătut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior și mâna dreaptă”. „De unde ești?” „Din comuna Vânători”. „Dar de ce te-a bătut?” „El cât câștigă într-o lună, într-o noapte bea tot. Că-i milostiv când bea: «Haide, măi! N-ai bani? Îți dau eu». Îl face dracul milostiv ca să-i bage și pe alții în ispită. Când vine acasă, femeia îi spune: «Măi Ioane, copiii n-au făină, n-au cărți la școală…» El nimic. Bătaie, cruci și dumnezei. Când am văzut că o bate, am sărit s-o scot pe noră-mea. A lăsat-o pe noră-mea și m-a bătut de m-a băgat în spital. Am venit să pun slujbe pentru el”.

Ai auzit fecior? Ca o fiară. S-o bată pe mama lui! „Și, zice, au sărit vecinii, și pe el a vrut să-l bage Poliția la pușcărie pentru bătaia asta. Doamne ferește! Să nu i se întâmple una ca asta!”

„Mamă, tot o să-l ajungă mânia Lui Dumnezeu”. „Nu, nu, nu, să nu pățească ceva rău! Pune numai să-l ierte Dumnezeu!”

Ai auzit, mamă? El a bătut-o de a băgat-o în spital și ea se roagă să nu pățească ceva rău. Mi-am făcut cruce. Ce înseamnă adevărata mamă!

Dar mânia Lui Dumnezeu nu l-a răbdat! Cine a lovit pe mama sau pe tata, nu mai putrezește, dacă nu l-a dezlegat duhovnicul și n-a făcut canonul.

Să vă spun un caz ce s-a întâmplat acum de curând:

 Au venit doi soți, o doamnă și un domn, și s-au așezat lângă mine. Erau cu prestanță, îmbrăcați bine. „Domnu’ părinte, au zis ei, am vrea să vorbim ceva”. I-am luat în casă, că ei aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de față cu toată lumea.

Când i-am întrebat de unde sunt, mi-au spus: „De la Reghin, domnu’ părinte”, și au început a plânge amândoi. Păi când vezi tu că plâng doi oameni așa de mari – erau directori de întreprindere amândoi - nu plâng de flori de măr. Ce-i în inima lor, numai Dumnezeu știe!

– Ce-ați pățit, fraților?

– Domnu’ părinte, am avut un singur fecior. L-am învățat școală, a terminat facultatea și a ieșit inginer la rețele electrice. I-am cumpărat și mașină. Într-o seară, când ne-am întors acasă de la niște rudenii, am găsit toate ușile deschise, banii luați din casă și mașina furată. După ce-am anunțat Poliția, la trei săptămâni, am aflat că fiul nostru a luat banii din casă și mașina și a plecat la Sighișoara, unde s-a însurat fără voia noastră.

Când au auzit părinții, au crezut că el a luat o fată de nivelul lui. Dacă el era inginer, putea lua o profesoară, o doctoriță, o farmacistă, o ingineră. Părinții au luat niște cadouri și s-au dus la fiul lor la Sighișoara ca să-l îmbuneze. Dar el se însurase cu o vrăjitoare. Dacă n-a crezut în nimic, dracii și-au bătut joc de el.

Când a văzut-o pe mama lui, s-a înnegrit la față și a zis: „Ce cauți aici, scorpie?” Dar tată-su de colo: „Măi băiete, dragul tatii, dar mama ta este scorpie?” „Taci, nebunule, că-ți crăp capul!”

Ia gândiți-vă ce-a fost acolo! Cu câtă dragoste au venit părinții și cu câtă jertfă, și cum au trecut ei cu vederea toate relele pe care le-a făcut, iar el tot neascultător a rămas!

Atunci am zis părinților:

– Cum ați crescut copilul acesta? Cum l-ați crescut de când era mic și a început să zică tată? L-ați învățat că Unul este Tatăl din ceruri și să zică Tatăl nostru?

– Nu, părinte!

– Când era la școala elementară, l-ați învățat Tatăl nostru?

– N-a vrut!

– L-ați învățat Crezul?

– Nu.

– L-ați dus la biserică?

– N-a vrut.

– Când era la liceu, i-ați dat vreo carte sfântă în mână, Biblia sau Noul Testament?

– N-a vrut. Se ducea și bătea mingea sau pierdea vremea cu alte deșertăciuni.

– L-ați bătut vreodată?

– Niciodată.

– Dar se ruga vreodată?

– Nu, părinte!

– Și cum ai putut dumneata să stai cu copilul în casă fără să-l pui la rugăciune? Nici voi n-ați avut credință. Vedeți acum? Dumneavoastră beți acum paharul mâniei lui Dumnezeu pe care-l meritați.

– Părinte, nici noi n-am prea știut!

Atunci le-am spus:

– Iată ce-ați cruțat! Ați cruțat un om demonizat. Zice Scriptura: Calul neînvățat, se face năsâlnic, iar copilul lăsat de capul lui, mare scârbă și rușine va aduce părinților săi. Și cela ce cruță varga urăște pe fiul său. Nu-l iubește! Îl urăște.

L-ați cruțat, iar acum dumneata, care l-ai purtat în pântece și l-ai crescut, ești scorpie, iar tatăl lui este nebun.

Auzi ce lume crește azi? Și aceasta este vina părinților, că n-au pus mâna pe vargă când a trebuit și nu i-au spus: „Hai la rugăciune! Hai la biserică! Hai la spovedanie! Azi este vineri, este post, nu mânca de frupt! Astăzi este sărbătoare, nu lucra!” Să știți voi că cea mai înaltă școală de rugăciune și de credință în Hristos nu-i școala primară, nici la liceu, nici la facultate, este sânul familiei. Cei mai mari profesori de religie ați rămas tot voi, tata și mama.

Copilul crescut fără frică de Dumnezeu, nu mai știe ce-i mamă, ce-i tată, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i judecată. S-a trezit ca o fiară. Și atunci cine o să răspundă în ziua judecății mai tare ca tata și mama? L-au avut în brațele lor și l-au crescut sălbatic și s-a făcut ca și o fiară.

Au venit apoi să-l pun la slujbe. Dar n-am putut să-l pun pentru că trăia în preacurvie cu vrăjitoarea aceea. I-am pus la slujbe numai pe părinții lui. După vreo două luni mă trezesc cu o telegramă: „Domnul părinte, băiatul nostru a fost electrocutat și a paralizat și i s-a legat și limba. Nu poate vorbi și este pe moarte la spital. Nu se știe câte zile mai are”.

Ați văzut mânia lui Dumnezeu cea dreaptă? L-a ajuns blestemul și suspinul părinților pe acest tânăr rău și necredincios, căci zice la Psaltire: Dreptatea lui Dumnezeu rămâne în veacul veacului.

V-am spus această istorioară că sunteți părinți de copii. Cea mai imperioasă datorie și cea mai mare, pe care o aveți voi, cei căsătoriți, este să creșteți copiii în frica și certarea Domnului.

Ați auzit ce s-a întâmplat în Vechiul Testament cu preotul Eli, pentru feriorii lui, că s-au dus în iad împreună cu el. Să avem grijă și noi, părinții duhovnicești, și voi, părinții trupești, să nu dobândim partea lui Eli.

Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 8