Am văzut în ochii multora ura, răutatea, judecata, invidia, dar nu le-am zis nimic, am plecat capul spre direcția inimii și am început să mă rog pentru ei, să-L implor pe Dumnezeu să-i ierte. Știam că ceea ce văd în ochii lor nu mă afectează. Oamenii oricum te judecă, te denigrează în necunoștință de cauză, fără să te cunoască sau să încerce măcar să o facă, de aceea nu mă afectează ura, răutatea, invidia sau judecata lor. Atâta timp cât Hristos mă iubește, ura și răutatea din partea altora mă lasă rece. Apoi sunt ceilalți oameni, care îmi trasmit bunătate, iubire, dragoste, cei care s-ar așeza lângă mine atunci când este nevoie, mi-ar întinde mâna să mă ridice atunci când sunt căzut. Da, sunt puțini acești oameni, îi poți număra pe degetele de la o mână, dar sunt ce cea mai înaltă calitate. Deci, în concluzie, să nu plecăm urechea la răutățile ce vin de la unii oameni, ci la iubirea care vine de la ceilalți. Nu, nu Dumnezeu, ci omul prin răutate, indiferență, ură, lipsă de compasiune, prin indiferența față de natură. Prin toate aduce boala în lume, războiul, încălzirea globală, foametea... Dumnezeu este iubire și bunătate, acest lucru a sădit și în om, dar a dat omului și liberul arbitru, adică să acționeze după cum dorește. Foarte mulți oameni nu folosesc în dragostea Lui Dumnezeu acest liber arbitru și devin distrugători ai lumii, ai omului, ai naturii. Dar va veni timpul când vor ajunge în fața Lui Dumnezeu și vor da seama de ceea ce le-a încredințat și mai ales de cum au folosit acest liber arbitru. Dumnezeu nu ne vrea proști, dar, cu siguranță iubește omul smerit, omul bun, omul milostiv și gingaș. Haideți să fim buni! 

Fiecare om trebuie să se bucure, să trăiască clipa, dar să o facă în măsura în care nu Îl supără pe Dumnezeu. Odată ce te-ai făcut prieten cu diavolul prin faptele tale, prin plăcerile tale, atunci l-ai părăsit pe Dumnezeu pentru plăceri și nu Dumnezeu te-a părăsit pe tine.
Iartă și te smerește, Dumnezeu sigur te mântuiește! Ai o problemă? Caută-L pe Dumnezeu și rezolvarea vine imediat pentru necazul tău. Sunt oameni care nu te merită, dar totuși le dai importanță în viața ta. Și sunt oameni care nu îi meriți, iar ei insistă să-ți fie aproape și totuși îi tratezi cu indiferență. Apoi, te întrebi de ce ești nefericit(ă), neîmplinit(ă) De ce? Pentru că, înainte ca tu să-ți alegi prietenii, nu te rogi.