Să nu uite nici un om, că oricât de bogat sau de sărac ar fi, clipa următoare nu îi aparține și că într-o bună zi va părăsi acest pământ, fiind neputincios să mai trăiască o clipă. Va trece în veșnicie și acolo va găsi doar ceea ce a trimis cât a trăit pe pământ. De aceea este necesar să fim pregătiți în orice clipă pentru a da piept cu moartea, iar apoi a sta în fața Lui Dumnezeu. Atunci faptele noastre ne vor osândi sau mântui.
 

Nu stați cu gândul la cei ce vă vor răul, la cei ce așteaptă căderea voastră, la cei ce vă judecă și vă defaimă! Stați cu gândul la Hristos, la dragostea și iubirea Lui, la oamenii ce vă doresc binele, la cei ce vă iubesc și atunci sufletul vostru este voios și sănătos. Oamenii, mereu sunt împărțiți în două categorii: unii ne îmbrățișează, alții ne trădează. Și sunt unii care astăzi îmbrățișează și mâine trădează. Noi trebuie să ne dăm toată silința să-i iertăm, să-i ajutăm la nevoie și pentru dânșii să ne rugăm.

Amintiri din amintirile mele:

Bunica Nastasia se trezea dimineață tare, la 4 jumătate, cel târziu 5, ea era în picioare. Ștergea feștila de la lampă, apoi aprindea lampa, se punea în genunchi cu fața spre răsărit și începea rugăciunea. Niciodată nu se ruga în taină cât era în genunchi, se ruga în surdină, uneori cu lacrimi, alteori rugăciune plină de oftat. Ținea rugăciunea cam o oră sau de obicei până se crăpa de ziuă. Se ridica din genunchi mulțumind Lui Dumnezeu că s-a trezit și în dimineața respectivă, apoi stingea lampa și o auzeam: "Hai, dragul tânii să gândulim gălețile și mărhăile ăstea, nu auzi cum strigă la noi?" 

Ea pregătea să aprindă focul și punea ceaunul de coleșă. Mă ridicam din pat, mă spălam pe față, uneori, dacă vedea că îmi este capul plin de somn, mă trimitea după apă la izvor, când reveneam, eram freș. Apoi mă indemna la rugăciune, care a mea era destul de scurtă că mă plictiseam și după, mergeam la animale. Tâna făcea de mâncare, apoi, dacă era vară ieșea la grădină, iar dacă era iarnă își lua fuiorul de lână sau se apuca de ștricănit (tricotat) Ea făcea ciorapi și mănuși de lână pentru toți nepoții și credeți-mă că nu eram așa puțini... Liniștea din jurul ei era fenomenală! Tăcută foarte din fire, fața luminoasă, ochii mari și curați, basmaua  mereu pe cap și niciodată nu îi lipsea rochia și șorțul care îl purta pe deasupra rochiei. Nu îi plăcea minciuna și cauta mereu dreptatea.