9:51 PM
Părintele Ioan Istrati - Prima simfonie pe care am ascultat-o și m-am îndrăgostit total de ea a fost inima mamei

Vin la Biserică tot felul de oameni. Cel mai mult mă termină copilașii bolnavi, cu autism, cu deficiențe severe sau cu cancer. Inima mea plânge în hohote. Mai tușesc sau îmi dreg glasul, ca să nu izbucnesc în plâns. Mai strâng din dinți... 
E atâta durere în acești îngeri ai Lui Dumnezeu, nevinovați, curați ca lacrima, care trag păcatele grele ale părinților și strămoșilor lor. E atât de uriașă prăpastia între ei și fărădelegile strigătoare la cer. Iar părinții acestor copii sunt niște martiri din această viață. Simt deșertul interminabil al păcatului și văpaia de foc a unui neam care L-a scos afară pe Dumnezeu din viața Lui. 
Mai mult decât atât, simt neputința mea totală, de a străfulgera mintea lor pentru a se vindeca. Nu pot decât să chem pe Duhul Sfânt asupra acestor îngeri euharistici, și ajutorul de nădejde al Maicii Domnului și al sfinților. 
Șoptesc atunci: Doamne, eu nu pot nimic. Tu poți toate. Tu știi toate. Vindecă-i Tu, dacă mă iubești.

Anul trecut a venit la noi la Biserică o fată tânără, ca la 30 de ani. Am primit-o la Spovedanie.
Nu-i dau numele, așa că nu divulg taina Spovedaniei.
Fata mi-a zis ea niște păcățele, că a mințit, că se mai ceartă cu soțul... și tot ofta. Și se tot mișca de pe un genunchi pe altul.
I-am zis: "Doamnă, treceți la păcatul mare pe care trebuie să i-l spuneți Lui Dumnezeu."
Femeia a izbucnit în plâns: "Da, părinte, am ucis copilașul din mine. Asistenta mi-a zis când i-a zdrobit capul, că era un băiețel cu ochi albaștri. Soțul meu, ca o fiară urla să-l scot afară, aveam și o situație financiară mai grea, stăteam cu chirie. Toată viața voi regreta..."
I-am zis: "Nu-i de-ajuns. Trebuie să plângeți toată viața în taină pentru bebeluș. Trebuie să vă sfărâmați inima de durere, să botezați copilași, să dați zilnic milostenie, să faceți toți copiii pe care îi trimite Hristos. Copilașul voia să strige "Mamă", să vă îmbrățișeze, să stea la sânul dumneavoastră și să vă privească zâmbind."
Am crezut că moare femeia. Plângea atât de tare, încât se uita lumea ca la urs. Am lăcrimat și eu.
- Nu deznădăjduiți! Există iertare dacă faceți ceea ce v-am spus.
- Da, părinte!
Acum vreo lună, femeia a venit iar la noi. E însărcinată. Zâmbește amar: 

- Părintele meu, niciodată nu voi mai putea zâmbi. Am plâns un milion de lacrimi. Și într-o duminică noapte l-am visat pe băiețelul meu cu ochi albaștri. Mi-a zis: "Mama, lacrimile tale au țesut ca niște fire de mătase un leagăn pentru mine. Era dumnezeiesc de frumos, de trandafiriu și de luminos."
I-am zis: "Continuați rugăciunea cu lacrimi. Să aibă grijă de pruncuț Maica Lui Dumnezeu. 

Prima simfonie pe care am ascultat-o și m-am îndrăgostit total de ea a fost inima mamei."
 

Vizualizări: 2435 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: care, pe, Ioan, mamei, Istrati - Prima, EA, simfonie, fost, am, De, îndrăgostit, Inima, Total, și, ascultat-o, Părintele, m-am | Evaluare: 0.0/0

Alte articole

RUGĂCIUNEA SOȚILOR (unul pentru altul)

Părintele Justin Pârvu - Tot ce am primit în viaţa mea, am luat-o ca din mâna Lui Dumnezeu

Acolo unde este nelinişte şi deznădejde, acolo îşi face cuib diavolul

Părintele Cleopa Ilie - Reguli de bază pentru creștinii care merg la Biserică

Trebuie să începeți să vă rugați mai mult, căci o să aveți niște încercări...

Total comentarii : 0
avatar