Localitatea Bănceni din ținutul Herta al Ucrainei este la o aruncătură de băț de granița cu România. Este un sat pur românesc unde locuiesc peste 400 de oameni.

Preotul Mihail Jar sau părintele Longhin, așa cum mai este numit, este întemeietorul mănăstirii din Bănceni, fost stareț al acesteia, actualmente episcop de Bănceni. Până aici nimic neobișnuit, însă, preotul s-a făcut remarcat prin faptul că a înfiat 35 de copii și mai are sub tutelă 380, mulți dintre ei cu probleme grave de sănătate.

„Toți copiii sunt ai mei. 35 înfiați și poartă numele meu: Jar și ceilalți sunt sub tutelă. Nicio lege de stat nu poate spune câți copii are dreptul omul să înfieze, nici câți să iei sub tutelă, pentru că nu s-a gândit nimeni la așa ceva…" - a povestit ÎPS Longhin la emisiunea „În Premieră” cu Carmen Avram.

Părintele Mihail a adunat copiii de pe străzi sau din orfelinate. Unii dintre ei i-au fost lăsați la poartă în lădițe de fructe, alții i-au fost puși în brațe chiar de către părinții care nu au putut duce crucea îngrijirii unui copil cu handicap. Așa a ajuns să o țină în brațe și pe Maria, o fărâmă de om care era toată numai zâmbet și veselie, dar din care lipsea o altă fărâmă. Micuța s-a născut fără mâini, însă a reușit să umple casa de iubire.

„Cred că asta e bucuria de la bătrânețe, ca să mă simt iar ca-n tinerețe. Eram puțin mai obosit. Parcă eram la capăt de viață, dar, când am aflat de pruncuța asta, mi s-a umplut toată viața de bucurie, ca la început. Atât de scumpă ne-a devenit. Am dormit împreună, ne-am scăldat împreună… voia mai mult pe o mână de-a mea să doarmă. E tare cuminte toată noaptea. M-au rugat părinții ca acest copil să fie la noi. Mama ei nici nu a putut s-o vadă. A căzut în depresie. Acest copil e cerul pentru mine. Ca și cum L-aș ține în brațe pe Pruncul Iisus. Sunt atât de fericit că Dumnezeu mi-a dat-o! Prin ea, eu am reînviat” - a adaugat părintele.

El a reînviat prin ea și ea prin el. Un suflet a salvat pe altul la Bănceni.

„De multe ori îmi zice: „Tata, toți copiii au mânuțe, dar eu n-am mânuțe!”

Și atunci, trebuie să le răspunzi ceva, să le spui ceva, și atunci găsim acele cuvinte. Îi spun că e o mânuță micuță, dar e a ei, e cea mai scumpă. Și se bucură mult.

Asta vreau să învățăm noi de la ei. De multe ori ne întrebăm de ce Dumnezeu a dat așa copii. De multe ori noi spunem că ne e greu în viață având mâini, având picioare. Avem copii care nu au ochi deloc. Dar noi, care vedem toată ziua? Mânuțele care pot să îmbrățișeze o mamă, un suflet blând și drag? Și tot noi spunem că ne e greu.

Ei (copilașii bolnavi) nu spun niciodată cuvântul ăsta. N-am auzit de la ei să spună că le e greu, chiar dacă nu au mâini, nu au picioare. Au un suflet puternic și pentru noi trebuie sa fie o lecție” a declarat părintele Mihail.

Părintele e îngrijorat de soarta copiilor lui și se întreabă din ce în ce mai des ce va fi după ce el nu va mai fi. De aceea, le-a cerut tuturor să aibă grijă de aceste suflete. Sunt cea mai scumpă moștenire pe care le-o poate lăsa.

„Iar dacă eu voi muri, voi să nu dați voie ca de acești copii să-și bată joc cineva! Să-i apărați, dragii mei. Noi i-am crescut împreună cu voi, cu pâinea voastră și cu bănuțul vostru. Lor prea greu le-a fost în viața asta! Ei prea mult au suferit în viața asta, dragii mei! Să nu-i lăsați să rămână orfani a doua oara!” - a spus părintele Mihail în timpul unei predici, în biserică.