CÂND VII LA BISERICĂ?
Botez. Nuntă. Înmormântare.

Sunt cele trei prilejuri sigure în care vii la Biserică.
De fiecare dată, adus de alții, nu de tine: nașii sunt cei ce te însoțesc la botez și la nuntă, cei dragi pe ultimul drum pământesc.
Mai vii de Paști să iei Lumină, dar nu stai la Sfânta Liturghie pentru că… ai musafiri!
Trebuie să te bucuri de "Înviere”… bine, mai mult pântecele trebuie bucurat!
La Praznicul Sfinților Apostoli (cum care? Sfinții Apostoli Petru și Pavel!) ești uimit că a mai apărut un post. “Ăsta ce o mai fi?!?” te întrebi.
Te minți și îți spui că postul e pentru cei care merg la Biserică. Tu ai credința ta!
Deci, nu e nevoie! Parcă te simți mai superior pentru că minciuna din tine te încredințează că tu chiar ai o credință. În realitate, ești departe!
De Adormirea Maicii Domnului te bucuri că e zi liberă... iar de Crăciun ești prea ocupat cu sarmalele, cârnații și alte preparate care pe tine te fac să mărturisești: "Domne, ăsta e Crăciunul!”
Mai faci schimb de cadouri. Primești. Dai. Dar nu dăruiești… cine își mai aduce aminte și de cei săraci? Puțini! Prea puțini!
Când ai nevoie de ajutor de la Dumnezeu, te închini. Zici: "Doamne ajuta!”
Și bine faci!
Dar… Post "nu poți” să ții, că te simți slăbit. Nici măcar nu încerci. Și îți spui: "Dar credința nu este doar despre mâncare...”
De spovedit nu te spovedești, pentru că ai auzit că trebuie să postești. Deci, se leagă una de alta. Așa că, mai bine te liniștești și spui că "nu ai omorât” pe nimeni.
 

Deci, ești ok! Și stai. Aștepți. Trec anii. Greutățile vin... Trec. Alergi, muncești și trăiești ca și când nu ai muri niciodată. Și brusc îți dai seama că anii au trecut și se apropie Marea Întâlnire cu Domnul. Ajuns la o vârsta, e teribil de greu să te deprinzi cu rugăciunea, cu postirea, cu prezența la Liturghie, cu cercetarea Scripturii, a Sfinților Părinți.
Vreme îndelungată te-ai amăgit, spunându-ți că ai o credință a ta. În inima ta. Că nu ai nevoie de Biserică. De preoți. De Taine. De nimic!
Dacă toate acestea nu ar fi fost necesare Mântuirii, de ce Hristos S-ar mai fi răstignit pentru ele?
De ce ne-ar mai fi lăsat Sfânta Liturghie?
De ce a mai lăsat Sfintele Taine? De ce preoți? De ce Biserică?
 

Suflet rătăcit, nu amâna! Vino acum la Hristos! Roagă-te și plângi! Pentru tine, pentru cei dragi, pentru țară... Fii responsabil! Strigă la Dumnezeu, că nu strigi singur!
În satul tău, în orașul tău, în cartierul tău, mai strigă cineva cu tine! E preotul!
Să ne rugăm împreună!

"Luminează-ne, Doamne! Ia-ne în brațe, Părinte Ceresc!
Strânge-ne la Pieptul Tău, precum își strânge cloșca puii!
Fie-Ți Milă, Doamne, de poporul Tău și nu îl pierde de tot, chiar dacă mulți dintre noi ne-am îndepărtat de Tine și netrebnici ne-am facut!
Fie-Ți Milă, Doamne, de cei ce suferă în aceste zile și ne întoarce pe toți la Tine, cu inimă zdrobită și cu adâncă smerenie!"

(Părintele Nicolae Tănase)