10:41 PM
Părintele Vlad Pimen - Cu cât o să ducem o viață mai curată, cu atât o să fim mai prigoniți, ca să știți!

Mi-amintesc să vă spun ceva din copilăria mea, chiar înainte de a merge la mănăstire: 

În anul acela, chiar dacă după aia am plecat la mănăstire, eram un grup de cinci tineri, doi băieți și trei fete pe la 17 ani. Erau un verișor, o verișoară și alți apropiați acolo și ne-am dus la mănăstire exact de Nașterea Domnului, ne-am dus la Mănăstire la Sihăstria de Neamț. Am petrecut Nașterea acolo și după aia am plecat mai departe pe jos, la Sihla, la Agapia Veche, Agapia Nouă, Văratec, Horaița și după aceea la Bistrița. Totul pe jos.

Ne-am dus, mergeam prin pădure, pe jos, cântam colinde, ce puteam și mergeam mai departe, zăpadă, frig, uzi cum eram, ne bucuram. Era în 1977 sau '78, atunci era. Era în perioada comunistă, când, mai ales de Anul Nou, de sărbători nu prea vedeai la mănăstiri aproape pe nimeni, foarte puțini se duceau. 

Sosirea la Bistrița
 

Și știu când am ajuns la Bistrița, chiar în noaptea de Anul Nou. Nu era nimeni. Deci, doar părinții mănăstirii. Și am ajuns noi, cei cinci tineri, la slujbă la Privegherea de Anul Nou acolo, la Sfântul Vasile. Se uitau toți părinții la noi, curioși, că de obicei nu venea nimeni atunci la priveghere.

Am rămas acolo, ne-au cazat acolo. Era părintele Ioanichie Bălan, era acolo și chiar după priveghere ne chema la el la chilie și am stat vreo două ore de vorbă. Ne-a întrebat, s-a bucurat de noi, văzând că avem toți duhovnic la Sihăstria, ne-a mai povestit multe lucruri. Adică a fost ceva frumos. 

Și ne-am petrecut toate sărbătorile pe la mănăstiri și a fost foarte frumos. Ne-am bucurat, am colindat, am înghețat, am trecut prin toate.

Au fost aproape două săptămâni de bucurie în felul ăsta. Da, se poate să te bucuri și așa. Și după aia, la scurt timp, m-a chemat Dumnezeu în mănăstire. 

Să ne bucurăm!
 

Da, dragii mei, ne putem bucura frumos! Să încercăm să ne bucurăm frumos. Sunt atâtea lucruri frumoase în jurul nostru, dar trebuie să întindem mâna să le luăm. 

Și revin: să nu mai stăm stresați, indiferent ce se întâmplă în lumea asta! Să nu ne urâm unii pe alții, că asta a ajuns la loc de cinste, de a se propovădui lucrul ăsta – că te îmbolnăvești din cauza vecinului, că mori din cauza celuilalt vecin, că se întâmplă nu știu ce din cauza celuilalt. Toate astea sunt lucrarea diavolului, de a băga ura între oameni, pentru că s-a spus clar că sfârșitul lumii va veni când nu va mai exista dragoste între oameni, nu va mai exista cărare de la un vecin la altul, ca să știți!

Deci, dragii mei, prin dragoste este mântuirea noastră, prin bunătate, prin milă. Să nu ajungeți acolo, la ură! Să vă ajutați, să vă susțineți! Nu vă luați după toată propaganda lumii ăsteia în spatele căreia e diavolul și încearcă să bage ura între oameni. Atâta timp cât va mai exista dragoste, ne va mai ține Dumnezeu. Dragoste între oameni, bunătate, milă și legătura noastră cu Cerul. 

Să nu uităm de Dumnezeu! Să nu uităm de Maica Domnului! Să nu uităm de Sfinți! Ei sunt nădejdea noastră. Da, dragii mei?

Hai, să ne ajute Maica Domnului, să ne acopere cu harul și bunătatea Ei și să mijlocească pentru noi la bunul Dumnezeu!

Fecioria Maicii Domnului – pildă de la Sfinții Părinți
 

Și am să vă spun aici o mică istorioară de la Sfinții Părinți. Se spune că undeva în pustiu, trăia un bătrân cu viață sfântă, dar foarte simplu. Și trecând pe acolo, pe la el, un eretic care avea tot felul… Că au fost erezii, știți, în timp, diferiți oameni, secte din astea. Și a venit și a spus: "Ce vă închinați voi la Maica Domnului?" 

Zice: "Cum se poate? Spune și tu așa, omenește, cum se poate să nască și să rămână fecioară? Imposibil așa ceva!" Și după ce a spus mai multe acolo la bătrân, a plecat.

Ei, și i-a introdus sămânța asta a gândului, bătrânului – măi, dacă are dreptate și ăsta? Deci, îl lupta continuu chestia asta, dar el era cu viață sfântă și Dumnezeu, ca să nu se piardă în lupta asta a lui cu gândurile astea, a luminat pe alt pustnic de pe alt munte să vină la el. I-a descoperit cu ce se luptă bătrânul.

Și atunci, a pornit pustnicul de acolo și a venit la el. Și când a ajuns în fața lui, i-a spus așa – avea un toiag în mână, că a venit cu un toiag. I-a spus: "Bătrânule, ia aminte la mine!" 

Și a lovit cu bastonul într-o stâncă din față, acolo. Și a spus așa: "Maica Domnului, fecioară înainte de naștere." Și în momentul ăla, din stâncă, a crescut un crin frumos, cu flori frumoase așa, foarte mirositor. 

Apoi, a lovit din nou și a spus așa: "Maica Domnului, fecioară în timpul nașterii!" Și a crescut al doilea crin frumos și mirositor. 

Și a lovit a treia oară și a spus: "Maica Domnului, fecioară după naștere!" Și a crescut  al treilea crin la fel. 

Deci, în felul ăsta l-a încredințat bătrânul acela de minunea asta a nașterii Domnului, mai presus de fire. Și atunci, bătrânul – cel care venise – s-a întors și a plecat fără să zică alte cuvinte. Deci, l-a încredințat prin minune pe bătrânul ăsta de adevărul cuvintelor Sfinților Părinți. 

Mântuirea e posibilă prin Maica Domnului, Sfânta Cruce și Sfinți
 

Da, dragii mei, să nu vă luați după nimeni care vă spune diferite lucruri, care țin Biblia în mână și în numele Bibliei fac atâtea și atâtea lucruri, lovesc în Maica Domnului, în Sfânta Cruce și în altele. 

Nu, dragii mei! Mântuirea noastră nu poate fi fără Sfânta Cruce, fără Maica Domnului, fără sfinți, fără cerul complet. Nu putem noi separa – cutare nu-i bun, dăm deoparte așa, nu! Tot soborul ceresc, cum se spune, care participă la fiecare Sfântă Liturghie pe pământ. Spune că vine Mântuitorul, Maica Domnului, toți Sfinții, Sfinții Arhangheli și Îngeri – coboară toți la Taina Sfintei Liturghii. Sunt prezenți împreună cu noi în Biserică. Biserica triumfătoare împreună cu Biserica luptătoare. 

Dacă vei duce o viață curată, vei face lucruri bune, lucruri frumoase, o să fii prigonit pentru că ieși din noroiul ăsta al lumii întregi, care merge la vale prin toată nebunia asta.

Și pentru că acolo e multă murdărie, tu, în momentul în care ești ca ceva alb, ca ceva curat, ceva pur și deranjezi pentru că se vede murdăria lor. Când toți sunt murdari, atunci nu mai contează, spun că așa trebuie să fie. Dar, când există exemplele alea frumoase, deranjează, pentru că se vede toată murdăria care este…

Da, dragii mei! Deci cu cât o să ducem viață mai frumoasă, mai curată, cu atât o să fim mai prigoniți, ca știți! Asta ne așteaptă. Să nu ne așteptăm ca să fim slăviți, să fim luați în brațe! Asta e crucea mântuirii noastre aici pe pământ. Vom trece și prin necazuri și prin boli, indiferent. Și la urmă, vom pleca de aici, pentru că asta e crucea vieții. Să nu ne așteptăm la fericire aici!

Vizualizări: 3204 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: Fim, Pimen, curată, știți!, cât, - CU, prigoniți, atât, Părintele, mai, , VlaD, ca, cu, ducem, Viață | Evaluare: 3.0/1

Alte articole

Părintele Cleopa - Cu gesturi mici, vom înceta să mai fim singuri

Părinte, de ce îngăduie Dumnezeu ca să moară atâția oameni tineri?

Rugăciune zilnică pentru întreaga familie

MĂRTURII - de Eliana Popa

Părintele Justin Pârvu - MĂRTURISIREA DREPTEI CREDINȚE

Total comentarii : 0
avatar