Am o bătrânică la biserică, Maria, care stă îndelung și se roagă la fiecare icoană. Are multe de spus... Vorbește cu fiecare sfânt. Uneori, când ies din altar să cădesc biserica, mă încurc de o mogâldeață în fața icoanei, trebuie să ocolesc, mai bolborosesc în barba albă. 
Anul trecut o întreb: 
- Măicuță, ce tot vorbești în șoaptă la fiecare icoană?
Bătrânica zice: 
- Părinte, fiecare sfânt vorbește, dacă ai urechile fine. Unul te povățuiește, altul te mustră, unul e bucuros, altul te învață. M-am crucit de acuitatea duhovnicească a bătrânicii. 
La un moment dat, oftează: 
- Părinte, eu de vreo treizeci de ani am o durere surdă în cap, parcă îmi vuiește, ca un clopot cu ecou. Am fost la doctori, mi-o făcut electroencefalogramă, totul e bine, dar clopotul ăla nu se oprește niciodată.  
Îi zic: 
- Ia vino încoace, la fesul Sfântului Ioan Rusul. Iau fesul, îi dau baticul jos și îi pun fesul Sfântului pe cap. Apoi îi zic vreo cinci rugăciuni de sănătate, pe care le știu eu de la tata și de la bunicul meu. 
La sfârșit,  îi zic rugăciunea "Harul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos..." Băbuța începe să tremure ca o trestie. Îi iau fesul sfântului de pe cap. E toată fața plină de lacrimi:  
- Părinte, de zeci de ani n-am mai simțit cât de minunată, ce dumnezeiască e liniștea deplină. Nu mai aud vuietul ăla. De atunci n-a mai durut-o capul niciodată. 

Mulțumim din inimă, Sfinte Ioane! Roagă-te și pentru noi!