Se povestește că o mamă, o femeie binecredincioasă, temătoare de Dumnezeu, l-a condus pe fiul ei, care era ofițer la marină și trebuia să plece într-o cursă lungă și primejdioasă. Înainte de plecarea fiului ei în cursa cea lungă, ea a mers la biserică și a cerut preotului să se slujească o rugăciune de mulțumire și de călătorie pentru sănătatea și bunăstarea lui, înaintea unei vechi icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. După sfârșitul slujbei, mama ofițerului s-a așezat în genunchi înaintea icoanei, și cu lacrimi a grăit: “Împărăteasă Cerească, Ție ți-l încredințez pe fiul meu și în Tine îmi pun toată nădejdea mea, Tu să mi-l aduci înapoi și de pe fundul mării!”
Și, într-adevăr, în timpul călătoriei nava a fost surprinsă de o furtună cumplită și supusă cu totul distrugerii, căci turnul de comandă a fost înghițit de valuri. Printre ceilalți a fost aruncat de valuri peste bord și fiul acestei mame temătoare de Dumnezeu. Așteptându-și moartea, el și-a amintit dintr-odată pelerinajul făcut cu mama lui la icoana făcătoare de minuni, și cu credință a chemat-O în ajutor pe Preasfânta Fecioară, strigînd cu nădejde la Ea: „Împărăteasă Cerească, mama mea s-a rugat înaintea Ta pentru mine... izbăvește-mă pentru rugăciunea ei!” 

Și îndată un val l-a lovit atât de tare, încât a rămas fără cunoștință și fără simțire, iar când și-a venit în fire, s-a văzut pe malul mării ți i-a mulțumit Mijlocitoarei pentru izbăvirea sa. Mare a fost minunea Nascătoarei de Dumnezeu, care pentru credința și rugăciunea mamei l-a izbăvit în clipa pieirii pe fiul ei!

Această povestire este o confirmare în plus a puterii ce o are rugăciunea mamei, a faptului că rugăciunea mamei poate izbăvi chiar și de pe fundul mării. De aceea, iubiți frași și surori, de la mic la mare să O cinstiți pe Preacurata Fecioară Maria, să aveți evlavie înaintea numelui Împărătesei Cerești și în toate nevoile voastre trupești și sufletești, să O chemați pe Ea, Ocrotitoarea vieții noastre.
 

Arhimandrit Chiril (Pavlov)