Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta.
Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat!
Sau zici: „Ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!” Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată! Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii Lui Dumnezeu! Şi vorba asta copilărească cu Dumnezeu îţi aduce sentimentul prezenţei intime a Lui Dumnezeu în inima ta.
Voi ştiţi proverbul călugăresc: „Dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc!” Dacă ai prezenţa Lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune.
Omul devine o rugăciune.
Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic!
Trebuie să avem tot timpul simţirea Lui Dumnezeu. 
Chiar și atunci când faci câte o greșeală, tot în stare de rugăciune ești, dacă imediat îți aduci aminte de Dumnezeu, regreți și reîncepe starea de pocăință.
Chiar dacă aluneci în mare... răstorni candela cu uleiul din ea peste capu-ți... faci câte un giumbușluc... uiți să te trezești când toată lumea te așteaptă...
 

Totul e să fii MODEST.

Sursa: Pr. Teodor Ciurariu