Să ne învățăm cu rugăciunea. Orice ar fi, cine se roagă are numai de câștigat. Cine vorbește, păgubește. Cine vorbește mult, păgubește mult. Rugați-vă mai mult! Când un popor se roagă, fie și numai unu la sută, Dumnezeu cruță țara. Te rogi mai mult, devii veșnic. Vrei să aduci o contribuție majoră familiei tale și neamului în care te-a născut Dumnezeu? Roagă-te mai mult!

Să începem cu rugăciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te întreb câtă carte știi și nu-ți spun câtă știu eu. Eu întreb: “Cât te rogi, frate?“ Și de acolo îmi dau seama de ce ai sau nu ai liniște. Trebuie să ne întoarcem la rugăciunea părinților noștri. N-ați avut mamă și bunici acasă? Nu vă aduceți aminte? Cine nu știe? Bunica punea broboada pe cap, stătea în genunchi și se ruga și plângea în basma și se ștergea cu capătul broboadei. Ea nu știa decât "Tatăl nostru" și vreo două rugăciuni, dar rugăciunea ei oare o am eu?

Părintele Dimitrie Bejan și Părintele Cleopa au văzut o țărancă cu opinci în picioare care se ruga și avea o flacără mare de foc deasupra capului. La această rugăciune trebuie să ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Și atunci nu mai trebuie să facem cereri la parlamente să ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii și la focul rugăciunii.

Întâi să vă rugați și după aceea să vă apucați de orice acțiune. Dacă nu te-ai rugat mult, nu reușești în ziua aceea mult. Faceți încercarea aceasta. Și eu am observat aceasta. De pildă, eu mai știu niște rugăciuni pe de rost. Când mă duc la drumuri lungi undeva sau chiar pe tren într-o deplasare și am un obiectiv foarte important de realizat, fac și eu ce rugăciuni pot, și închei cu Acatistul Bunei Vestiri, pe care noi călugării îl știm pe de rost, că e de datorie să-l știe orice călugar. Să vezi ce bine îți merge atunci! Când ai făcut numai pe jumătate acatistul, primești numai pe jumătate. Când e făcut tot, parcă toate ușile se deschid și reușești. Rugați-vă mai mult, să vedeți cum reușiți! Rugați-vă mai mult și să vedeți cum Dumnezeu le rezolvă prin îngerii Lui. Că dacă le-am face toate numai noi, unde mai sunt îngerii Lui Dumnezeu? Totul este să-L slăvim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie să-I ceri Lui Dumnezeu ce-ți trebuie. Slăvește-L pe Dumnezeu și El îți dă și ce-ți trebuie ție. Nici nu te aștepți, și găsești blidul cu mâncare pe masă.

Când începi o casă nouă, când începi o familie nouă, când începi să faci ceva de folos pentru casa ta sau pentru alții, nu începe până nu te rogi și nu postești. O zi, două, trei, o săptămână, până seara, după cum poți, dar cu binecuvântare duhovnicului tău. Când avem necazuri multe și mari și nu ni se împlinește nici o cerere, să promitem Lui Dumnezeu ceva: că vom ajuta la o biserică, că vom crește un copil orfan, că vom merge pe la cei săraci. Fiecare cât poate, nu să promită ce nu poate. Cât poți și cât crezi că ai. Să vezi ce repede ți se împlinește cererea!

Îndumnezeirea omului începe cu rugăciunea și se termină cu rugăciunea. Începi cu "Tatăl nostru" și termini cu "Rugăciunea inimii" sau cu rugăciunea cea de foc și cu lacrimi care curg fără să știi cum și când, și care nu mai încetează.

Zi măcar de 10 ori  “Doamne Iisuse” și ți se sfințește gura. Să te rogi pentru pace până ce o dobândești.

Roagă-te și aceasta este Filocalie. Fără rugăciune devenim crispați, supărați, întunecați, mândri. Stăruirea în rugăciune este cea mai mare faptă, că de aici vin toate. Dacă ai învățat să te rogi, știi toata teologia.

Extras din "Mi-e dor de cer, Viața Părintelui Ioanichie Bălan", Ediție îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Ed. Măn. Sihăstria