Cum să avem o legătură permanentă, vie, cu Maica Domnului, cu sfinții, cu îngerii?

Printr-un singur mijloc. Când ești într-o țară străină, cum păstrezi legătura cu familia, cu copiii tăi? Cum păstrează legătura un om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu părinții lui?  Prin dor.

Moare de dorul lor. Așa este? Prin dor. Moare de dorul țării lui, moare de dorul pruncilor lui. Este o legătură? Este adevărată legătură? Tot la fel trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți.

Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu. Dacă cel care este în străinătate își permite să cadă în uitare, dacă el acceptă să uite de tată, de mamă, de frate, de soră, de soție, de copiii lui, atunci cade în toate păcatele.

Atâta timp cât ține legătura cu familia, cu toți, atunci dorul îl arde. Nu se poate înstrăina de rânduiala creștină, de țara lui, de familia lui, de părinții lui, de soția lui.

Dacă se uită la o femeie străină, simte că a făcut o fărădelege, simte că a pătat memoria familiei lui. Numai în limba română există un cuvânt atât de sfânt și atât de clar: dorul.

Prin acest cuvânt e concretizată această legătură extraordinară, inefabilă, între eu și tu, între om și Dumnezeu, între om și familie, între om și țară, între om și neam, între om și Rai, între om și viața veșnică.

Dorul de Rai îl duce pe om în Rai. Și dacă se însoară, și dacă merge în călugărie, îi atras puternic de dorul de Rai.

Dorul acesta de puritate, dorul de a avea o legătura cu cele curate și sfinte și drepte. Legătură dreaptă, nu legăturile strâmbe și păcătoase, ci legăturile drepte față de un prieten, față de țară, față de părinții tăi, față de soția ta.

Aceste legături te țin aproape de Dumnezeu.

Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului

Extras din „Trăiți frumos și-n bucurie"