Sunteți lacomi să strângeți de la mine ceva foarte prețios, dar eu - așa cum sunt acum, bolnav - sunt mai puțin darnic cu asemenea sfaturi. Vă arunc câte o vorbă, câte un îndemn care nu sunt atât de prețioase, dar faceți-le măcar pe acestea.
Să vă rugați! Să nu rămâneți fără rugăciune! Dumnezeu este prezent în fiecare clipă, la îndemâna noastră, e prezent pretutindeni. Oricând, în orice zi, măcar cât de puțin, rugați-vă cu mare atenție, nu așa, cu superficialitate. Rugați-vă de pildă cu un "Tatăl nostru" spus încet, concentrat, măcar o dată, de două ori pe zi.
De aceea, dimineața, dacă n-ai avut timp să te rogi cu răgaz în fața icoanei, spune măcar pe stradă, pe drumul pe care mergi, spune în taina inimii tale. Pentru că mintea noastră, oricum nu stă degeaba. Se ceartă, amenință... Așa că, mai bine să chemăm numele Domnului, Care ne poate ocroti și sfinți cu adevărat. Mântuitorul spune: "Prin toate faptele bune putem câștiga dragostea pentru Dumnezeu, dar prin nici una ca prin rugăciune." De aceea, trebuie spusă cât mai des și cu cât mai multă atenție.
Chiar dacă sunteți studenți și aveți de învățat, este totuși bine să fiți activi, să faceți ceva pentru aproapele vostru. Ne putem mântui și ne putem valorifica numai prin ceea ce lucrăm pentru cel de lângă noi. În fiecare zi este bine să facem măcar o faptă de milostenie.
Pe lângă alte îndatoriri pe care le împliniți, nu uitați să cercetați și bolnavii; ajutați-i cum și cât puteți. Un bolnav are nevoie întotdeauna de un ban sau de un medicament.
În concluzie, să încercăm să facem în fiecare zi o faptă bună, cât de mică. Mântuitorul ne spune că și pentru un pahar de apă pe care l-am dat unui însetat, nu ne vom pierde plata.
 

(Părintele Sofian Boghiu)