La Mănăstire la Sâmbăta de Sus a venit o femeie care era adventistă. Părintele Arsenie Boca o cunoştea şi i-a spus să-şi facă cruce:
- Fă, Mărie, cruce!
 

Ea a început o rafală de cuvinte la adresa Sfintei Cruci. Părintele i-a spus din nou să-şi facă cruce. Dar ea mai vehement vorbea cuvinte de hulă împotriva Sfintei Cruci.
Atunci Părintele a luat crucea şi a lovit-o peste gură, spunând: „Arză-te Sfânta Cruce!“
 

În acel moment femeia a căzut jos ca leşinată. După câteva momente s-a ridicat. În acest timp s-a văzut o dihanie care a trecut pe lângă ea şi a dispărut. Toţi au rămas încremeniţi.
Părintele a zis: „Vedeţi cine a oprit-o pe femeie să-şi facă Sfânta Cruce?“
 

Primul lucru pe care l-a făcut femeia după ce s-a ridicat a fost Sfânta Cruce.
 

Într-o altă zi de Paşti, prin 1943 (eram copil), mergeam pe o alee cu Părintele Arsenie şi ne apare în faţă o bătrână, Maria, pe care Părintele o cunoştea ca fiind vrăjitoare. Îi spune „Hristos a înviat!”, dar ea nu-i răspunde. Îi spune de 3 ori, dar ea nu a răspuns.
Atunci îi spune: „Marie, cu adevărat, hristos al tău n-a înviat; e diavolul la care tu slujeşti.”
Apoi îi spune: „Uite ce m-am gândit, Marie. Te primim aici la mănăstire, cu o condiţie: să te laşi de vrăji. Noi îţi dăm casă şi masă până la sfârşitul vieţii tale.
Alege: ori vrăjile, ori mânăstirea!“
 

Ea a spus: „Eu nu mă pot lepăda de vrăji!“ 

Atunci Părintele i-a spus: „Nu mai ai ce căuta aici! În momentul acesta să pleci!”
 

Dar ea era ca împiedicată, nu mai putea merge. În acel moment, lângă noi a apărut un băieţel de 12 ani, Ilie, care avea vedenii de la 6 ani.
Îl întreabă Părintele: „Ce vezi?” şi îi răspunde băiatul: „Văd un şarpe încolăcit în jurul picioarelor ei şi nu o lasă să plece.”
 

Părintele a adus patru bărbaţi, care au luat-o pe sus şi au scos-o în afara mânăstirii.
 

(Povestește Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)